De cand ai plecat a plouat incontinuu cu pierderi de memorie iubirea ta mi-a ramas ca un frig in maduva oaselor (Ultimul Peron) Sunt zile in care ma simt atat de singur incat din mila moartea ma tine de mana Ce as putea construi cand in visele mele se naruiesc atatea castele de nisip? (Al patrulea deget fara mana) Trecutul a ramas ca un semn din nastere pe fiecare petec de piele (Cearsaful are propriile amintiri) Ne inghesuiam in aceeasi inima ca doua pasari intr-o coaja de ou (Doua pasari intr-o coaja de ou) In momente de singuratate si de suferinta nebuna femeia e cea mai buna farmacie de vise (Iluzii in ambalaje de carne) Esti singurul supravietuitor din iglu cutiei mele toracice te hranesti cu vertebre si sange albastru (Mimica indoliata) Cand murim de fapt? Atunci cand nu mai avem viata Sau atunci cand sufletul isi uita limba? (Cand murim de fapt?) Distanta dintre noi e o prapastie marginea ei imi urmareste pasii suntem rasaritul d