Sweet escape...

Zilele treceau incet, dar anii au trecut repede.. Aveam sa ma incredintez ca viata nu-i depasita de imaginatia niciunui scriitor, ca meandrele ei, ocolurile ei, ruperea atator capataie si reintalnirea lor, innodarea lor peste ani intrece orice poveste. Prinsese curaj. Vioi, indraznet, mi-a prins mana pe care o intindeam sa-mi iau biletul. La atingerea lui, m-am strans ca un arici. Clipa cand intaia oara i-am vazut mana lipita de fereastra trenului imi revenea in minte cu o forta care lasa totul in umbra. Ce mana mare! Numai atat mi se paruse atunci: mare.Abia cand l-am recunoscut m-au emotionat mainile lui si mi s-au parut frumoase, unice. Fiindca erau ale lui.Acum, tocmai fiindca erau ale lui, nu mi se mai pareau decat mari, prea mari. Devenise un strain? Mainile lui nu mai insemnau nimic pentru mine? Poate cineva sa moara asa, dintr-odata? Cu totul? De tot? Nu! Cand cineva drag inchide ochii, il iubesti si mai mult, mai disperat. Poate pe urma, cu timpul, uneori dupa ce trec ani...

Rezumatul unei povesti de iubire (Vindecare) Mi se pare ca m-am trezit din morti. A fost o moarte lunga uneori ca un vis, ca un basm, ca un joc. La inceput parca am fost legata la ochi, dusa de mana. Apoi am capatat alti ochi. Si bratele, si sufletul mi-au fost incatusate intr-un lant care parea fragil, dar care s-a dovedit cat se poate de trainic. O clipa, m-am zbatut. Viata nu se voia infranata. Am inercat sa rezist. Aripile se agitau ca ale unei pasari cu capul taiat. Apoi, nu stiu cum m-am pomenit dincolo. Aerul, mai dens, mai tare. Climatul aspru, dar si foarte dulce. Ma aflam pe marile inaltimi, pe piscurile celor putini, indragostita… Il iubesti? Ma intreaba un demon. Da, raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag… Nu mai ai ochi? Ba da. Dar il vad doar pe el. Si iti ajunge? Da, imi ajunge, bag de seama uimita. Si cu ce vezi cerul, copacii? Cu ochii lui! Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata ...

  Eu mi-am redus datoriile la una singura – aceea de a-mi pastra libertatea. Casatoria, simtul posesiei si gelozia, pe care le presupune, inrobesc spiritul. Ele nu ma vor domina niciodata. Sper ca va veni timpul cand nici barbatii, nici femeile nu vor mai fi tiranizati fiecare de slabiciunile celuilalt. Sa gasesti zori noi si posibilitati de aur, sa iubesti un suflet bogat si curajos: toti avem nevoie de asta, macar o data in viata. Aveam spirite inrudite - ne puteam spune atat de multe unul altuia doar in jumatati de cuvinte, de propozitii, sau doar printr-un simplu gest. Era napadit de ganduri. Le ura: ii rapeau linistea; erau ostile – nici posibile, nici dorite. Cu toate acestea, le primea cu bucurie. Nu, nu ma gandeam sa scriu, ci sa citesc aceste carti. Ah, munca nesfarsita a intelectualului - turnand toata stiinta asta in creier printr-o deschidere de trei milimetri in iris. Poate ca visele exprima sau dorinte, sau temeri. Sau poate pe amandoua. Se va schimba un vis pe...