Treceți la conținutul principal

Cartea Mironei – Cella Serghi




Zilele treceau incet, dar anii au trecut repede..

Aveam sa ma incredintez ca viata nu-i depasita de imaginatia niciunui scriitor, ca meandrele ei, ocolurile ei, ruperea atator capataie si reintalnirea lor, innodarea lor peste ani intrece orice poveste.

Prinsese curaj. Vioi, indraznet, mi-a prins mana pe care o intindeam sa-mi iau biletul. La atingerea lui, m-am strans ca un arici. Clipa cand intaia oara i-am vazut mana lipita de fereastra trenului imi revenea in minte cu o forta care lasa totul in umbra. Ce mana mare! Numai atat mi se paruse atunci: mare.Abia cand l-am recunoscut m-au emotionat mainile lui si mi s-au parut frumoase, unice. Fiindca erau ale lui.Acum, tocmai fiindca erau ale lui, nu mi se mai pareau decat mari, prea mari. Devenise un strain? Mainile lui nu mai insemnau nimic pentru mine? Poate cineva sa moara asa, dintr-odata? Cu totul? De tot? Nu! Cand cineva drag inchide ochii, il iubesti si mai mult, mai disperat. Poate pe urma, cu timpul, uneori dupa ce trec ani si ani. Alteori, numai cand mori tu, moare si el, cu tine odata, ca doi oameni care se ineaca tragandu-l unul pe celalalt la fund..

Rasfoiesc mereu capitole transcrise si pagini de jurnal, si mi se pare ca dau de ecouri si umbre, de franturi de viata, lipite dezordonat, pueril, de parca ar fi cuburi pe care un copil nu reuseste sa le potriveasca. Si parca nu eu am tinut de mana personajele mele, ci ele pe mine.

De ce ma lasa bunicul sa cred ca dincolo de zidurile casei noastre traiesc copii fericiti, mici Feti-Frumosi si Cosanzene? De ce nu mi-a spus niciodata ca exista copii care nu stiu sa rada, care au pielea jilava si plang de bucurie cand dau de o haina uscata? De ce nu mi-a spus ce inseamna Cui non riderunt parentes..? Carora parintii nu le-au zambit…

Nici cand casa ia foc oamenii nu mor din cauza flacarilor. Panica e mai rea decat focul si apa.

Mi-a luat mana. Mainile noastre erau inghetate, uscate. Parca incercau sa se recunoasca si nu izbuteau. “Nu-l mai iubesc” imi repetam in gand, multumita, daca multumirea poate fi trista. Atat de trista….
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Haruki Murakami - Salcia oarba fata adormita

— Salcia oarbă este aparent mică la suprafaţă, dar are rădăcini adânc  înfipte în pământ. De fapt, când atinge o anumită vârstă,  salcia oarbă nu mai creşte la suprafaţă, ci se dezvoltă numai în jos, tot mai  adânc. Ca şi cum întunericul ar fi hrana ei. ..moartea lor a fost atât de neaşteptată, încât nici nu au avut timp să conştientizeze acest lucru. Ca şi  cum ar fi urcat în fugă, fără să se gândească la nimic, treptele unor scări pe care le-au parcurs de atâtea ori şi, brusc, una din trepte s-a desprins, deschizând parcă un gol imens. ..în lumea asta sunt şi oameni care nu au parte de o înmormântare, oameni după moartea cărora nu rămâne în urmă nici un miros. Câteodată se gândea că e împreună cu el doar pentru a avea în braţele cui să plângă. „Oare nu cumva nu poate plânge de una singură şi de aceea are nevoie de mine?” — Cred că inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Şi nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lu...
2 comentarii
Citiți mai multe

Tuesday with Morrie - Mitch Albom

Tuesday with Morrie - Mitch Albom For a while, we just ate like that, a sick old man, a healthy, younger man, both absorbing the quiet of the room. I would say it was an embarrassed silence, but I seemed to be the only one embarrassed. “Dying,” Morrie suddenly said, “is only one thing to be sad over, Mitch. Living unhappily is something else. So many of the people who come to visit me are unhappy.” Why? “Well, for one thing, the culture we have does not make people feel good about themselves. We’re teaching the wrong things. And you have to be strong enough to say if the culture doesn’t work, don’t buy it. Create your own. Most people can’t do it. They’re more unhappy than me—even in my current condition. “I may be dying, but I am surrounded by loving, caring souls. How many people can say that?” On this day, Morrie says he has an exercise for us to try. We are to stand, facing away from our classmates, and fall backward, relying on another student to catch us. Most of u...
Un comentariu
Citiți mai multe

Chris Simion – Ce ne spunem cand nu ne vorbim

Poate ca una dintre cele mai simple incercari ale vietii a fost sa ne pierdem de noi insine, sa dam o scurta vacanta eului, sa ne sufocam si sa ne dam seama ca nici sa murim unul fara altul nu putem, caci pana si moartea  noastra  e in doi. Cand doua suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarna apa doar unuia. Visele nu tin de sete. Doar ca, atunci cand doua suflete se iubesc, in adancul pamantului, acolo unde isi intalnesc radacinile, stiu adevarul. Pot sa se minta prin cuvinte, dar nu si prin respiratie sau prin privire sau prin gand. Toata noaptea mi-a ars carnea de dorul tau. O sa innebunesc asa. Nu pot fi atat de crud incat sa ma razbun pe tine pentru ca nu mi te dai si totusi…o fac mereu. Te vreau a mea. Traim de atata timp degeaba. Nu ti-e dor de aer curat? Cat mai ai de gand sa respiri mocirla? Mi-e dor de tine si am atata sete de firesc cu tine, de curat. Am gresit. Dar cine nu o face. Si oare nu tocmai pentru ca am gresit mi-e atata sete de a face un dus in suflet? S...
10 comentarii
Citiți mai multe