Sweet escape...

De cand ai plecat a plouat incontinuu cu pierderi de memorie iubirea ta mi-a ramas ca un frig in maduva oaselor (Ultimul Peron) Sunt zile in care ma simt  atat de singur incat din mila  moartea ma tine de mana Ce as putea construi cand in visele mele se naruiesc atatea castele de nisip? (Al patrulea deget fara mana) Trecutul a ramas ca un semn din nastere pe fiecare petec de piele (Cearsaful are propriile amintiri) Ne inghesuiam in aceeasi inima ca doua pasari intr-o coaja de ou (Doua pasari intr-o coaja de ou) In momente de singuratate si de suferinta nebuna femeia e cea mai buna farmacie de vise  (Iluzii in ambalaje de carne) Esti singurul supravietuitor din iglu cutiei mele toracice te hranesti cu vertebre si sange albastru (Mimica indoliata) Cand murim de fapt? Atunci cand nu mai avem viata Sau atunci cand sufletul isi uita limba? (Cand murim de fapt?) Distanta dintre noi e o prapastie marginea ei imi urmareste pasii sunt...

Hartia este mai rabdatoare decat oamenii. Gandindu-ma ca urmeaza sa ne ascundem, am pus in geanta cele mai absurde lucruri, dar nu regret, pentru ca tin mai mult la amintiri decat la lucruri. Nu ma potrivesc cu ei, de asta imi dau seama mai ales in ultima vreme. Ei sunt sentimentali cand sunt impreuna, iar eu prefer sa fiu asa cand sunt singura. ..ajungi sa cunosti bine oamenii abia dupa ce te-ai certat zdravan cu ei o data. Abia atunci poti sa le judeci caracterul! In fiecare zi iau pastile cu valeriana impotriva fricii si a depresiei, dar asta nu ma fereste de o dispozitie mai jalnica ziua urmatoare. Un hohot de ras pe cinste ar ajuta mai mult decat zece pastile de valeriana, dar noi aproape am uitat sa radem. Uneori mi-e teama sa nu-mi intepeneasca fata si sa-mi apara cute in jurul gurii de-atata seriozitate. Ratacesc dintr-o camera intr-alta, cobor si apoi urc scarile si ma simt ca o pasare cantatoare careia i s-au smuls aripile cu brutalitate si care, intr-un intuner...

Un peste si o pasare se pot indragosti, dar unde sa locuiasca? (proverb) …habar nu aveam ce anume este o casnicie. Facusem deja aceasta greseala inainte - intrand intr-o casnicie fara sa inteleg absolut nimic despre aceasta institutie. De fapt, ma aruncasem in prima mea casnicie, la varsta complet insuficienta de douazeci si cinci de ani, cam la fel cum se arunca un labrador intr-o piscina – exact cu la fel de multa pregatire si prevedere. Cand aveam doua zeci si cinci de ani eram atat de iresponsabila, incat probabil ca n-ar fi trebuit sa mi se dea voie sa-mi aleg singura nici macar pasta de dinti, necum propriul viitor, asa ca aceasta nepasare, dupa cum va puteti imagina, m-a costat scump. I-am cules consecintele cu varf si indesat sase ani mai tarziu, in decorul sumbru al salii de judecata in care am divortat. Fusesem si eu candva o mireasa aiurita, semanand foarte mult cu Isabel, personajul lui Adlington (Moartea unui erou), despre care se scria: “Ceea ce nu stia ea include...

Caci Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa le faca de rusine pe cele intelepte. ( Pavel,I , Corinteni,1, 27) N-ar avea niciun rost sa socotesti cate minute ai apucat sa pui deoparte astazi pentru tine, cate minute ai izbutit sa traiesti. Timpul tau nu-ti mai apartine, e incastrat in zeci de formulare si time sheet-uri. Eram prieteni de cateva luni si-mi inchipuiam ca m-am indragostit. Imi facusem o valiza de visuri romantice, bineinteles, fara a-i spune lui nimic. Cu toate ca nu a sunat, am continuat sa sper. Nu puteam sa ma desprind, inca. Eram dezorientata. Il invelisem in atatea visuri, visuri care fara el nu mai aveau niciun sens. Ma obisnuisem sa raportez totul la el - axul existentei mele. Inca nu intelesesem atunci cat de inutile, de absurde sunt inchipuirile, inca nu invatasem sa ma feresc din calea mizerabilei angoase ce urmeaza visurilor sterpe. Poate, la inceput, fiinta ta opune o oarecare rezistenta, dar incet, incet, toate gandurile, toate visuril...

Soarele a rasarit si eu stau langa o fereastra aburita de suflarea unei vieti trecute. Nu sunt un om deosebit; sunt sigur de asta. Sunt un om normal, cu ganduri normale, care a dus o viata normala. Nu mi s-a ridicat niciun monument si numele meu va fi in curand dat uitarii, dar am iubit pe cineva din toata inima si cu tot sufletul meu, iar pentru mine asta a fost suficient. Omul se poate obisnui cu orice, daca i se lasa suficient timp. Te-am tot urmarit muncind zi si noapte si trudesti atata incat abia mai ai timp sa-ti tragi sufletul. Oamenii fac asta din trei motive. Ori sunt nebuni, ori prosti, ori incearca sa uite ceva. -As vrea sa-ti pot oferi ceea ce cauti, dar nu stiu ce cauti tu de fapt. Ai in tine ceva ce ascunzi de toata lumea, inclusiv de mine. E ca si cum n-am fi impreuna cu adevarat. Te gandesti la altcineva. El incercase sa nege, dar ea nu-l crezuse. - Sunt femeie, simt lucrurile astea. Cateodata cand ma privesti, imi dau seama ca, de fapt, tu vezi pe altci...

Tot asa te cheama? Imi dau seama astazi ca sunt atatea lucruri pe care nu le stiam si resping fara incetare nesfarsirea acestui hau care ma inconjoara de cand ai plecat. Atunci cand singuratatea imi intuneca zilele, priveam adesea cerul, iar apoi pamantul, cu impresia de nestavilit ca esti pe undeva, pe acolo. Si asa a fost de-a lungul ultimilor ani, numai ca nu ne puteam nici vedea, nici auzi. Se pare ca am putea trece unul pe langa  celalalt fara ca macar sa ne recunoastem. De cand ai plecat, am citit mereu, am vizitat atatea locuri cautandu-te, cautand un mijloc de a pricepe, de a afla ceva. Si cu cat intoarceam paginile vietii, cu atat bagam de seama ca intelegerea se departa de mine, ca in cosmarurile acelea in care fiecare pas inainte te da la fel de mult inapoi. Arta se naste din sentiment. Exista o varsta la care memoria vizuala pe care le-o pastram parintilor nostri se opreste, ca si cum iubirea ne-ar interzice amintirea de a-i fi vazut imbatranind. Timpul est...

Ce pline de vraja sunt perioadele de boala in copilarie si in adolescenta! Adesea in viata am facut lucruri pentru care nu luasem nici o hotarare sau nu am facut lucrul pentru care luasem o hotarare. Indiferent care ar fi fost acela: fie ca era vorba de o femeie la care ajungeam, desi nu vroiam s-o mai vad, fie ca faceam fata de un superior o observatie care ma putea costa capul; am fumat mai departe, desi hotarasem ferm sa nu mai fumez; m-am lasat de fumat, dupa ce am ajuns la concluzia ca sunt si voi ramane fumator. Nu spun ca ratiunea si decizia n-ar fi influentat in niciun fel actiunile mele. Vreau sa spun doar ca actiunea nu reprezinta, pur si simplu, ceea ce a fost gandit si hotarat dinainte. Ea isi are propria ei sursa si inseamna in acelasi mod independent actiunea mea, asa cum independente sunt ratiunea mea si hotararea mea. In noaptea urmatoare m-am indragostit de ea. Nu mai dormeam adanc, imi era dor de ea, o visam, credeam ca o simt, pana imi dadeam seama ca strang i...

O femeie pe care am iubit-o  Si cu aceeasi femeie care nu m-a iubit Fac zero (Marin Sorescu - Contabilitate) Ne bucuram de privilegii la care strabunicile noastre nici nu visau, dar suntem mai tematoare decat erau ele, in lumea lor stramta, cu iubiri disciplinate. Avem drept de vot, putem deveni femei de afaceri sau cosmonauti si ne putem indragosti de vecinul de scara, de colegul de birou sau chiar de cineva din celalalt colt al planetei. Ne poticnim insa in dileme vechi de cand lumea. Barbatul pe care-l iubesc este cine este, nu cine mi-as dori eu sa fie. In preajma Zilei Indragostitilor, dragostea devine un tel contracronometru, dar si un pretext de bilant. Inainte sa te-apuci sa cauti fericirea, ar fi bine sa privesti putin in urma ta. ..daca vrei sa tii minte pentru totdeauna un anumit moment, da-te cu un parfum nou cu acea ocazie. Cele mai dureroase esecuri sunt cele care pornesc din credinta ca putem pasi pe apa in numele iubirii, iar oceanul se casca sa ne i...