Sweet escape...

Caci Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa le faca de rusine pe cele intelepte. ( Pavel,I , Corinteni,1, 27) N-ar avea niciun rost sa socotesti cate minute ai apucat sa pui deoparte astazi pentru tine, cate minute ai izbutit sa traiesti. Timpul tau nu-ti mai apartine, e incastrat in zeci de formulare si time sheet-uri. Eram prieteni de cateva luni si-mi inchipuiam ca m-am indragostit. Imi facusem o valiza de visuri romantice, bineinteles, fara a-i spune lui nimic. Cu toate ca nu a sunat, am continuat sa sper. Nu puteam sa ma desprind, inca. Eram dezorientata. Il invelisem in atatea visuri, visuri care fara el nu mai aveau niciun sens. Ma obisnuisem sa raportez totul la el - axul existentei mele. Inca nu intelesesem atunci cat de inutile, de absurde sunt inchipuirile, inca nu invatasem sa ma feresc din calea mizerabilei angoase ce urmeaza visurilor sterpe. Poate, la inceput, fiinta ta opune o oarecare rezistenta, dar incet, incet, toate gandurile, toate visuril...

Soarele a rasarit si eu stau langa o fereastra aburita de suflarea unei vieti trecute. Nu sunt un om deosebit; sunt sigur de asta. Sunt un om normal, cu ganduri normale, care a dus o viata normala. Nu mi s-a ridicat niciun monument si numele meu va fi in curand dat uitarii, dar am iubit pe cineva din toata inima si cu tot sufletul meu, iar pentru mine asta a fost suficient. Omul se poate obisnui cu orice, daca i se lasa suficient timp. Te-am tot urmarit muncind zi si noapte si trudesti atata incat abia mai ai timp sa-ti tragi sufletul. Oamenii fac asta din trei motive. Ori sunt nebuni, ori prosti, ori incearca sa uite ceva. -As vrea sa-ti pot oferi ceea ce cauti, dar nu stiu ce cauti tu de fapt. Ai in tine ceva ce ascunzi de toata lumea, inclusiv de mine. E ca si cum n-am fi impreuna cu adevarat. Te gandesti la altcineva. El incercase sa nege, dar ea nu-l crezuse. - Sunt femeie, simt lucrurile astea. Cateodata cand ma privesti, imi dau seama ca, de fapt, tu vezi pe altci...

Tot asa te cheama? Imi dau seama astazi ca sunt atatea lucruri pe care nu le stiam si resping fara incetare nesfarsirea acestui hau care ma inconjoara de cand ai plecat. Atunci cand singuratatea imi intuneca zilele, priveam adesea cerul, iar apoi pamantul, cu impresia de nestavilit ca esti pe undeva, pe acolo. Si asa a fost de-a lungul ultimilor ani, numai ca nu ne puteam nici vedea, nici auzi. Se pare ca am putea trece unul pe langa  celalalt fara ca macar sa ne recunoastem. De cand ai plecat, am citit mereu, am vizitat atatea locuri cautandu-te, cautand un mijloc de a pricepe, de a afla ceva. Si cu cat intoarceam paginile vietii, cu atat bagam de seama ca intelegerea se departa de mine, ca in cosmarurile acelea in care fiecare pas inainte te da la fel de mult inapoi. Arta se naste din sentiment. Exista o varsta la care memoria vizuala pe care le-o pastram parintilor nostri se opreste, ca si cum iubirea ne-ar interzice amintirea de a-i fi vazut imbatranind. Timpul est...