Sweet escape...

Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza este mereu prezent gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat. Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului. Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac...Pe buza paharului este zahar... Daca pe...

Te-am amagit, amagindu-ma, si ti-am repetat de mii de ori cat de nebuneste cred in iubirea asta. Mi-am pus toata energia si toata onoarea in joc ca sa imblanzesc universul si distantele, ca sa preschimb dorinta mea profunda de dragoste intr-o mare iubire. Acum, privind in urma, altfel se asaza intelesurile. As fi intrebat mai mult, as fi cersit explicatii, m-as fi vaicarit, dar nu am avut curaj. Din politete, din frica, din prefacatorie, din rusine, am decis sa joc rol de doamna surazatoare, serena, care priveste intreaga lume de la inaltimea splendorii ei. Dar mie mi se chircise stomacul sub catarama aurie si, cand m-am intors in camera, fara sa pot sa mai mananc nimic, mi-am dat seama ca nu va iesi bine. Nu avea cum sa iasa deloc bine o intalnire care a pornit atat de absurd, desi, teoretic, o planuiseram in cele mai mici amanunte.Cel putin eu...Si mi s-a strans inima de presimtamantul amar ca voi pierde tot. Tot. Si, totusi, desi nu mai credeam, si nu mai voiam, a venit...

..din p unct de vedere crestin a existat o discutie relativ la existenta sufletului in femeie. Stiti ca s-a intrunit un Sinod pentru asta? Care sa certifice daca femeia are suflet sau nu. Cert este ca pana la urma au ajuns la concluzia ca exista. Unii s-au abtinut, altii au fost impotriva, nu stiu exact care a fost scorul. Dar s-a decis: femeia are suflet! :) Apropo de femeie si de pierderea de suflet. Aveti o tendinta extraordinara sa va pierdeti sufletele. Sunteti victime sigure. Totul pleaca din nevoia voastra de a iubi si de a fi iubite. Drept urmare va dati sufletul pentru orice, pentru oricine, pentru toate prostiile.Aveti grija de sufletele voastre! Pentru ca numai sufletul va poate ajuta in evolutia voastra spirituala. Trebuie sa intelegeti ca poti sa-i ajuti pe altii daca tu esti destul de puternic sa o faci.Noi toti ne aflam in situatia in care ne luptam cu valurile vietii din mijlocul oceanului. Daca incerci sa salvezi pe cineva poti sa te ineci. Iesi la mal, fii bine...

Undeva sub stern, pastrez cu evlavie speranta ca barbatul pe care l-am visat, perechea mea, ursitul meu, acela care sa ma faca sa ma simt si sa fiu intreaga ca luna, perfecta ca soarele, va veni sa ma ia, sa ma treaca in brate toate pragurile fericirii. Nu cred in iubirile in care nu exista dorinta, si patima, si atractie. Mi se par ori artificiale, ori chinuite si pe duca relatiile in care cei doi se ating doar din obligatie, fie in virtutea politetii de cuplu, fie pentru ca, din cand in cand, ii oropseste si-i ajunge din urma fiziologia. ..iubirile in care cei doi nu tanjesc unul dupa celalalt, nu adorm fericiti si imbratisati, si nu se trezesc bucurandu-se ca dau, in asternut, peste trupul celuilalt, atrofiaza, incet-incet, feminitatea si masculinitatea si, in timp, mototolesc si pofta de filosofie. Eu mi-am dorit dintotdeauna o iubire mare, in care sa fim un singur trup, acelasi suflet. Sa simtim sa ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufle...

Totusi, gravitatia nu poate fi facuta raspunzatoare pentru ca ne cade cineva cu tronc. (Albert Einstein) Nu-mi inchipuiam ca pot iubi asa cum am iubit-o. Am crezut in ea asa cum crezi intr-un vis. Cand visul s-a risipit, am disparut si eu cu el. Credeam ca am actionat astfel din curaj, din abnegatie, dar as fi putut refuza sa-i ascult pe toti cei care imi porunceau sa n-o mai revad. Iesirea din coma este ca o renastere... Stiu ce crezi. Adevarul este altundeva, teama are chipuri nenumarate. Am avut nevoie de ceva timp pentru a-mi marturisi teama ca n-am sa stiu cum s-o port in visele mele, teama ca n-am sa pot fi la inaltimea lor, teama ca n-am sa le pot infaptui, teama ca, pana la urma, n-am sa pot recunoaste ca ea ma uitase. Am vrut de mii de ori s-o caut, dar, si atunci, mi-a fost teama ca ea n-o sa ma creada, teama ca n-o sa stiu sa reinventez rasul nostru in doi, teama ca ea n-ar mai fi aceea pe care o iubisem si, mai ales, mi-a fost teama sa n-o pierd din nou: asa cev...