Sweet escape...

     Dumnezeu nu opreste pasarile tentatiei din zborul de deasupra capului. Tot ce ne cere insa este sa nu le lasam sa se cuibareasca in parul nostru. - Cand Zmeul Albastru nu era langa mine, dorul de el ma mistuia, ma ardea in tot corpul. Cand ne intalneam, inghiteam. Nu mai pot sa-i sar in brate si nici sa-l imbratisez, nu mai pot sa ma ascund la pieptul lui si nici sa-l las sa ma ridice de la pamant si sa zbor. Am ars tot timpul nostru dansand ca nebunii, fara sa realizam ca de la un moment dat, dansam pe marginea prapastiei. L-am iubit fara intrerupere, in toate respiratiile si in toate pauzele dintre respiratii. L-am iubit nemeritat. Am existat iubindu-l. - Cum cantaresti iubirea? Pe ce fel de cantar? Cum e o iubire meritata si cum e una nemeritata, Floarea- Soarelui? Ma inveti si pe mine sa ard asa? Tu jos. Eu... cand ridici privirea... undeva. Tu ai da orice sa cobor pe pamant un minut. Eu ti-as propune sa urci in turn,aici nu exista timp,e un r...

Uneori destinul seamănă cu o furtună izolată de nisip care îşi schimbă cursul neîncetat. Iţi schimbi ritmul de mers, încercând să o eviţi. Furtuna însă se schimbă şi ea, potrivindu-şi pasul după al tău. Schimbi din nou pasul, dar şi furtuna face la fel. Acest lucru se repetă la nesfârşit, ca un dans macabru cu îngerul morţii,  chiar înainte de revărsarea zorilor. De ce? Pentru că furtuna nu este ceva fără legătură, venit de departe. Tu însuţi eşti furtuna. E ceva dinlăuntrul tău. De aceea, n-ai decât să te resemnezi şi să păşeşti drept în mijlocul ei, să-ţi aperi ochii şi urechile de nisip şi să o străbaţi pas cu pas. Acolo nu există nici soare, nici lună, nici direcţie, uneori nici măcar timp. E doar nisip fin şi alb, făcut parcă din oase fărâmate, care dansează în înaltul cerului. Imaginează-ţi o astfel de furtună. Apoi, desigur, va trebui într-adevăr să treci prin ea, prin această furtună puternică de nisip, metafizică, simbolică. Insă oricât de metafizică sau sim...

-  Veniti pe marginea prapastiei, a spus el. - Nu putem, Invatatorule, caci ne este frica. -  Veniti pe marginea prapastiei, a spus el. - Nu putem, Invatatorule, caci ne este frica. -  Veniti pe marginea prapastiei, a spus el. Ei au venit. El i-a impins... Iar ei au inceput sa zboare. Am auzit odata o legenda care spunea ca noi ne nastem in aceasta viata ca niste diamante perfect pure, fara nicio zgarietura si fara niciun defect. Pe masura ce trecem prin diferite incercari si greutati specifice vietii, stralucirea noastra interioara devine din ce in ce mai palida, fiind ascunsa sub un strat de noroi. Daca suntem foarte norocosi, viata ne ofera un dar, un “apel la trezire”. Uneori, din varii motive, noi putem strapunge stratul exterior al invelisului dur pe care ni l-am creat in jurul nostru, apoi si celelalte straturi de noroi, si putem surprinde un crampei din adevarata noastra stralucire interioara. Daca suntem si mai norocosi, noi ne putem petrece...

Cartea a aparut la editura TREI si o puteti comanda de  AICI  . Uite ce e, da-mi voie s-o spun: era sexy. Un baiat care nu e sexy te prive s te neindurator s i in cel mai bun caz este ciudat, iar in cel mai rau, este o forma de har t uire. Dar un baiat sexy…alta mancare de pe s te . Doamne, da-mi lini s tea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba s i in t elepciunea de a le deosebi. Fara durere, cum am putea sti ce e bucuria? De ce ma prive s ti in felul asta? - Deoarece e s ti frumoasa. Imi face placere sa privesc oameni frumo s i s i, cu ceva timp in urma, m-am hotarat sa nu-mi interzic placerile mai simple ale vie t ii." Iubirea adevarata se na s te in timpuri grele. Aproape ca il sim t eam acolo, in camera, alaturi de mine, dar într-un fel mai bun, de parca nu eram in camera mea s i nici intr-a lui, ci în schimb eram impreuna intr-o a treia dimensiune invizibila s i fragila, care nu putea...

Cartea a aparul la editura Polirom si o puteti comanda de  AICI. Lumea mea nu doare, pentru ca n-ai in ce sa te lovesti. N-as sti ce sa-i raspund daca m-ar intreba, brusc, ce nu-mi place la el, pentru ca femeia care sunt si care nu poate fi impreuna decat iubind i-ar face mereu “sarf-ul” doar pe calitati, pe abilitati, performante, pe micile gesturi frumoase, nicidecum pe defecte si ratari. “Cele mai urate fraze din lume sunt doua: “trebuie sa vorbim ceva” si “vreau sa ramanem prieteni”. Cel mai nostim e ca rezultatul lor e intotdeauna opus si pune capat atat conversatiei, cat si prieteniei.” ( Frederic Beigdeber – Memoriile unui tanar ticnit) Poate ca esecurile insirate pe sfoara relatiilor sentimentale ale fiecaruia au mai taiat din aripile unei iubiri exprimate zgomotos si au redus emisia la miniaturi gestuale. Poate ca unul iubeste cu mainile, poate ca altul iubeste daruind cuvintele.. Poate ca unul zambeste pe dinauntru si nu stie sa daruiasca acel zambet, poa...