John Green - Sub aceeasi stea

Cartea a aparut la editura TREI si o puteti comanda de AICI .

Uite ce e, da-mi voie s-o spun: era sexy. Un baiat care nu e sexy te priveste neindurator si in cel mai bun caz este ciudat, iar in cel mai rau, este o forma de hartuire. Dar un baiat sexy…alta mancare de peste.

Doamne, da-mi linistea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba si intelepciunea de a le deosebi.

Fara durere, cum am putea sti ce e bucuria?

De ce ma privesti in felul asta? - Deoarece esti frumoasa. Imi face placere sa privesc oameni frumosi si, cu ceva timp in urma, m-am hotarat sa nu-mi interzic placerile mai simple ale vietii."

Iubirea adevarata se naste in timpuri grele.

Aproape ca il simteam acolo, in camera, alaturi de mine, dar într-un fel mai bun, de parca nu eram in camera mea si nici intr-a lui, ci în schimb eram impreuna intr-o a treia dimensiune invizibila si fragila, care nu putea fi vizitata decat telefonic.
– Bine a spus el după un timp care a parut o vesnicie.
Poate ca bine  va fi mereul nostru.”

“Nu stelele-s de vina, scumpe Brutus, / Supusi de suntem vina este-a noastra.” (Shakespeare)

Cea mai importanta lectie din lume: nu conteaza cat de tare iti iei avant, nu conteaza cat de sus ajungi, tot nu poti sa mergi pana la capat.

-Faptul ca incerci sa pastrezi distanta fata de mine nu va face sa-mi scada afectiunea pentru tine- sper ca-ti dai seama de asta, mi-a spus.

-Oare?

- Toate eforturile tale de a ma salva de tine, vor esua, mi-a zis.

- Sunt indragostit de tine si nu am chef sa imi refuz simpla placere de a spune lucruri adevarate. Sunt indragostit de tine si stiu ca iubirea e doar un strigat in neant si ca uitarea este inevitabila si ca suntem cu totii condamnati si ca va veni o zi când toata munca noastra se va fi prefacut in pulbere  si stiu ca soarele va inghiti unicul pamant pe care-l vom avea vreodata si sunt indragostit de tine.”..Aveam senzatia ca totul rasarea in mine , de parca m-as fi inecat in aceasta ciudata bucurie dureroasa, dar nu puteam sa i-o spun si eu. Nu puteam sa-i raspund nimic.

Ar fi un privilegiu sa am inima franta de tine.

Tata imi spunea ca poti sa-i judeci pe oameni dupa felul in care ii trateaza pe chelneri si pe secretare."

Mereu am crezut ca lumea, este o fabrica de indeplinit dorinte.

Am inceput sa derulez pozele din telefonul meu, un flip-book al ultimelor câteva luni [...] Parea sa fi trecut o vesnicie, ca si cum avuseseram aceasta vesnicie scurta, dar totusi infinita. Unele infinitaţi sunt mai mari decat altele.

Soarele rasarit e prea stralucitor in ochii ei pierduti.

Imi dedicasem o  mare parte din viata incercarii de a nu plange in fata oamenilor care ma iubeau, astfel incat stiam ce facea Augustus. Iti inclestezi dintii. te uiți în sus.  Iti spui ca daca ei de vad plangand, asta le face rau, iar tu nu vei fi nimic altceva decât o tristete in vietile lor si nu trebuie sa devii doar o tristețe, asa incat nu vei plange  si iti vei spune in sinea ta toate astea in timp ce vei privi tavanul, apoi vei inghiti cu toate ca faringele tau refuza sa se inchida si te vei uita la persoana care te iubeste si ii vei zambi.”

…iubirea mea, nu-ti pot spune cat de recunoscatoare sunt pentru mica noastra infinitate. N-as schimba-o pentru nimic în lume. Tu mi-ai oferit o vesnicie in interiorul zilelor numarate si pentru asta iti sunt recunoscatoare.

..apoi mi-am dat seama ca nu mai aveam pe cine sa sun, ceea ce era lucrul cel mai trist. Unica persoana cu care as fi vrut sa vorbesc despre moartea lui Augustus Waters era Augustus Waters.

Era de nesuportat. Toata tarasenia. Fiecare secunda era mai rea decat precedenta. Ma tot gandeam sa-l sun, intrebandu-ma ce avea sa se intample, daca mi-ar fi raspuns cineva. In ultimele saptamani, fusesem redusi la a ne petrece timpul impreuna in aducere-aminte, dar asta nu era nimic: placerea de a-mi aminti imi fusese luata, caci nu mai era nimeni cu care sa-mi fi amintit. Aveam senzatia ca a-mi fi pierdut partenerul de aducere-aminte insemna pierderea memoriei insesi, de parca lucrurile pe care le facuseram erau mai putin reale si importante decat fusesera cu cateva ore in urma.

In cele din urma, l-am sunat. Telefonul lui a sunat de cinci ori, apoi a intrat casuta vocala. “Ati ajuns in casuta vocala a lui Augustus Waters”, asa spunea vocea ragusita de care ma indragostisem. S-a auzit un bip. Aerul inert de la capatul firului era atat de infiorator! As fi vrut sa ma intorc cu el in acel secret spatiu post-terestru pe care il vizitam atunci cand vorbeam la telefon. Am asteptat acea traire, dar ea n-a venit niciodata: aerul inert de la capatul firului nu era nicio alinare si, in cele din urma, am inchis.

Ingenunchind, mi-am dat seama ca ii inchisesera ochii si ca n-aveam sa-i mai vad vreodata ochii lui albastri.

-Te iubesc, la timpul prezent, i-am soptit.

’Omnis cellula e cellula. Toate celulele provin din celule. Fiecare celula se naste dintr-o celula precedenta. Viata vine din viata. Viata genereaza viata genereaza viata genereaza viata genereaza viata.

“Asa se duc zorile”, a scris poetul. “Nimic pretios nu poate sa ramana”.

Durerea este ca un material textil. Cu cat este mai puternica, cu atat mai mult merita.

Apoi m-am varat in patul lui nefacut, infasurandu-ma in pilota lui ca un cocon, inconjurandu-ma de mirosul lui. Mi-am scos canula pentru a putea mirosi mai bine, pentru a putea inspira si expira mirosul, care palea chiar daca stateam acolo culcata, cu pieptul arzand, pana ce nu am mai putut deosebi durerile.

Nu ai posibilitatea sa alegi daca sa fii ranit in aceasta lume, dar ai un cuvant de spus legat de cine te raneste.

Gandurile mele sunt stele pe care nu le pot aduna in constelatii.

Cartea a aparut la editura TREI si o puteti comanda de AICI .