Placerea cea mai mare cand calatoream cu trenul..era sa suflu pe geam pana se abureste si sa-mi desenez barbatul pe care-l voi iubi, casa in care vom locui, aripile cu care voi zbura…Emotia mea cea mai profunda azi e sa simt ca traiesc secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte, nestiind ca pune intrebari…
Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi femeie. Doar atunci inchideai ferestrele. Toate. Si trageai perdelele. Toate. Si plecau. Toate celelalte. Intra cu spatele drept la tine, dar iesea fugarita de cat de tare te-ar fi iubit daca nu te-ar fi stiut atat de bine…atat de rau, de fapt….
Nu iubi. Asteapta sa vin sa-ti fac curatenie…
Continua sa colectionezi trupuri, gemete, fiori. Stiu ca asta faci – iti place la nebunie sa fii colectionar, dar nu proprietar, nu vrei sa-ti apartina nimic din ce aduni. Imi place vulnerabilitatea ta, se vede bine de la fereastra mea….
Acum voi deschide ferestrele si ma vei vedea…Ridica-ti privirea. Buna dimineata. Sunt goala doar pentru ca asa-ti bei si tu cafeaua in fiecare dimineata si am vrut sa nu fim inegali. Continua sa citesti, o sa ai timp sa ma vezi mereu. Ridica mana dreapta daca ai nevoie de mine sau ridica mana stranga daca ti-e frica…
Ti-ai pus amandoua mainile pe fata…Scrisoarea mea e pe jos. Deci ai ridicat mainile…Dar pe amandoua! Cateodata te traduc greu…Ai nevoie de mine, dar ti-e frica…E prea comun, nu, nu asta ai vrut sa-mi spui….
Barbatii care plang in fata unei femei sunt niste oameni foarte frumosi si au o forta pe care niciun muschi de suprafata n-ar putea-o intrece.
Sensibilitatea din noi are nevoie de lacrimi. Poate ca in ceata unui plans calificat, de femeie care iubeste degeaba, de femeie uitata sau parasita, de mama chinuita, se afla cele mai multe raspunsuri despre cine suntem, cat de frumoase si cat de vii si de minunate suntem…Poate cate un plans la timpul potrivit nu e doar ce curge din noi, ci despre ceea ce putem aseza mai bine in noi….Cand plange o femeie, nu intotdeauna un barbat e de vina, dar el e mereu una dintre lacrimi (alba sau neagra)
N-am idee de ce , dar oamenii care traiesc mult impreuna uita sa se mai intrebe “ce mai fac”. Se trezesc unul langa celalalt, stiu pe de rost ce mananca la micul dejun, ce muzica le place, cand pleaca si cand vin de la munca, unde le place in vacanta, dar nu mai stiu “ce mai fac”….Tarziu, cand lucrurile nespuse si-au facut cochilie, descopera ca celalalt face cu totul altceva decat parea a face si ar raspunde mai degraba la intrebarea “tu cine esti?”…In loc sa se intrebe seara, ochi in ochi, “ce mai fac”, cei mai multi oameni isi tin sufletele ferecate si mimeaza “binele” pe care-l anunta mereu… Sau sunt obsedati ca fac rau si nu mai stiu nici care-i intrebarea, nici unde-s ochii celuilalt, nici care ar fi raspunsul autentic…
Am oameni la care ma gandesc imediat ce simt un miros care le seamana. Stiu si pot retrai chiar si de la distanta mirosul de padure de toamna, de mare, de copilarie, de acasa…de in brate la el, de parinti, de scoala…
Ma gandesc la un barbat cu care diminetile aveau gust de scortisoara si piper si miere, si ma copleseste mirosul de paine de casa nu doar pentru ca e irezistibil, ci pentru ca asa-mi tin minte strabunicile si bunicile care framantau aluatul…Prima ninsoare de care mi-a fost teama ca o sa ma prinda singura mi-a ramas, in minte, calda…
Ne blocam de mici in niste idei fixe si ne aliniem altora si mai gresite ca ale noastre, ca, nu-i asa, cine mai are timp astazi de analize profunde, de cunoastere mai pe-ndelete?...Toti ne pricepem la pus etichete, toti stim sa “citim” oameni din prima si putini avem calitatea rara si pretioasa de a recunoaste ca ne-am inselat in privinta unui om, in bine sau in rau. Aparentele insala mai abitir ca barbatii nesiguri pe ei, dar nu stiu cum facem de nu le abandonam.
…. E despre cum simt eu vara din mine…e despre ce a inflorit in mine, ce a dat roade, ce trebuie primenit, ce e nor si ce e raza, cand sunt ploaie, cand mi-e vant, ce culori am si vacanta cui sunt…
Sunt fascinata de cate se pot petrece intre un barbat si o femeie. Sunt mereu uimita de iluziile in care credem, pana ne trece dragostea. Sunt admiratoarea tuturor celor care reusesc sa ramana exceptiile care imbatranesc de mana.
Sa explice cineva cum se naste dragostea! Sa explice ce-i aia simplitatea unei priviri din care afli tot si sa indrazneasca oricine sa argumenteze de ce se duc naibii, dupa o vreme, atatea povesti senzationale de iubire…
…am invatat sa ma uit mult mai atent la cei care au masti, in genere de histrioni, de mereu veseli, de sufletul-gastilor si petrecerilor, de burlaci celebri, de neclintit sau de risipitori de amoruri fulgeratoare..Am gasit pe acolo…nimic, mult zgomot si praf sau…omul care mi-a luminat viata.
Cand am putut sa iau omul in suflet, am fost fericita. Cand doar l-am admirat si i-am zambit, sperand ca ma va observa la randu-i, am constatat ca inhibam personajul, ca i se parea un joc, ca ma suspecteaza de placeri ieftine, si ma trezeam ca fuge de mine…
Poate ca cel mai sincer anunt matrimonial- dar n-am auzit sa fi publicat cineva asa ceva – ar fi : “ Sunt o femeie atat de singura, atat de neiubita si de speriata, incat as vrea langa mine orice fel de barbat, numai sa nu mai dorm singura si sa nu ma mai trezesc pentru nimeni…Sunt atat de saraca, incat n-am nici macar cui sa povestesc despre mine…Caut domn serios, fara obligatii, caruia sa-i dau in grija sufletul meu”…
Am intalnit un om care m-a eletrocutat. In secunda 1 mi se taiase respiratia, timp in care mi-am auzit bataile inimii….2,3,4,5…Nici pana azi nu stiu sa explic de ce. Dar stiu ca el era. Cea mai puternica amintire de atunci e privirea lui.Nu se uita la mine, ci la ceva facut de mine. Era ceva pe fata lui, in felul in care nu clipea si in izolarea pe care si-o contruise rapid, ca sa nu-l atinga harmalaia din jur, era un semn ca-i pasa de mine pe care rareori l-am intalnit in viata…Dar stiti de ce mi se face dor? Pentru ca nu-l pot avea, e mereu al alteia…
Pe barbatul acesta il iubesc ca pe viata insasi, adica vreau sa-l traiesc, sa-l provoc, sa-l fac fericit, puternic…Vreau sa am atata grija de el si de sufletul lui incat sa-mi zambeasca mereu, chiar si din fata altarului unde-i va spune “da” alteia. Nu toate iubirile au aceeasi forma, cum nici macar intr-un cuplu femeia si barbatul nu iubesc la fel. Ma gandesc ca e cel mai special om pe care viata mea l-a primit in dar, de aceea imi propun sa-l iubesc in afara oricarei scheme, in afara oricarui gest previzibil si in ciuda oricui. Nu stiu daca el se va putea acorda la o iubire cu atatea vibratii, nu stiu daca nu cumva sunt ca un motor mult prea puternic pentru o masina inca subreda dar stiu ca-i datorez acestui barbat cel mai seducator dar pe care l-am primit vreodata- felul in care-l iubesc. Daca l-as pune acum alaturi de mine, absolut toate amintirile mele ar fugi neputincioase si mirate si i-ar ramane in fata doar un suflet vizibil. Stiu sigur ca l-ar lua de mana si l-as face sa zambeasca, stiu sigur ca mintea mea ar fi in sfarsit razbunata pentru toate tampeniile cu care a fost confruntata in alte relatii si stiu sigur ca barbatul pe care-l iubesc s-ar aseza calm si fara ezitare intre mine si lume, ca sa ma apere. Pe barbatul acesta il vad de cate ori inchid ochii si el este inventatorul fiorului care-mi strabate chiar acum sira spinarii…Si cand sunt foarte singura, ajunge sa inchid ochii si sa-i zambesc. Barbatul acesta sigur exista. E iubirea vietii mele. Si e chiar acum in mine, alaturi de femeia care mi-a adus aminte ca sunt..
Comentarii
Trimiteți un comentariu