Sweet escape...

Te-am amagit, amagindu-ma, si ti-am repetat de mii de ori cat de nebuneste cred in iubirea asta. Mi-am pus toata energia si toata onoarea in joc ca sa imblanzesc universul si distantele, ca sa preschimb dorinta mea profunda de dragoste intr-o mare iubire. Acum, privind in urma, altfel se asaza intelesurile. As fi intrebat mai mult, as fi cersit explicatii, m-as fi vaicarit, dar nu am avut curaj. Din politete, din frica, din prefacatorie, din rusine, am decis sa joc rol de doamna surazatoare, serena, care priveste intreaga lume de la inaltimea splendorii ei. Dar mie mi se chircise stomacul sub catarama aurie si, cand m-am intors in camera, fara sa pot sa mai mananc nimic, mi-am dat seama ca nu va iesi bine. Nu avea cum sa iasa deloc bine o intalnire care a pornit atat de absurd, desi, teoretic, o planuiseram in cele mai mici amanunte.Cel putin eu...Si mi s-a strans inima de presimtamantul amar ca voi pierde tot. Tot. Si, totusi, desi nu mai credeam, si nu mai voiam, a venit...

..din p unct de vedere crestin a existat o discutie relativ la existenta sufletului in femeie. Stiti ca s-a intrunit un Sinod pentru asta? Care sa certifice daca femeia are suflet sau nu. Cert este ca pana la urma au ajuns la concluzia ca exista. Unii s-au abtinut, altii au fost impotriva, nu stiu exact care a fost scorul. Dar s-a decis: femeia are suflet! :) Apropo de femeie si de pierderea de suflet. Aveti o tendinta extraordinara sa va pierdeti sufletele. Sunteti victime sigure. Totul pleaca din nevoia voastra de a iubi si de a fi iubite. Drept urmare va dati sufletul pentru orice, pentru oricine, pentru toate prostiile.Aveti grija de sufletele voastre! Pentru ca numai sufletul va poate ajuta in evolutia voastra spirituala. Trebuie sa intelegeti ca poti sa-i ajuti pe altii daca tu esti destul de puternic sa o faci.Noi toti ne aflam in situatia in care ne luptam cu valurile vietii din mijlocul oceanului. Daca incerci sa salvezi pe cineva poti sa te ineci. Iesi la mal, fii bine...

Undeva sub stern, pastrez cu evlavie speranta ca barbatul pe care l-am visat, perechea mea, ursitul meu, acela care sa ma faca sa ma simt si sa fiu intreaga ca luna, perfecta ca soarele, va veni sa ma ia, sa ma treaca in brate toate pragurile fericirii. Nu cred in iubirile in care nu exista dorinta, si patima, si atractie. Mi se par ori artificiale, ori chinuite si pe duca relatiile in care cei doi se ating doar din obligatie, fie in virtutea politetii de cuplu, fie pentru ca, din cand in cand, ii oropseste si-i ajunge din urma fiziologia. ..iubirile in care cei doi nu tanjesc unul dupa celalalt, nu adorm fericiti si imbratisati, si nu se trezesc bucurandu-se ca dau, in asternut, peste trupul celuilalt, atrofiaza, incet-incet, feminitatea si masculinitatea si, in timp, mototolesc si pofta de filosofie. Eu mi-am dorit dintotdeauna o iubire mare, in care sa fim un singur trup, acelasi suflet. Sa simtim sa ne atingem inimile atunci cand ne privim in ochi, si ca ne atingem sufle...

Totusi, gravitatia nu poate fi facuta raspunzatoare pentru ca ne cade cineva cu tronc. (Albert Einstein) Nu-mi inchipuiam ca pot iubi asa cum am iubit-o. Am crezut in ea asa cum crezi intr-un vis. Cand visul s-a risipit, am disparut si eu cu el. Credeam ca am actionat astfel din curaj, din abnegatie, dar as fi putut refuza sa-i ascult pe toti cei care imi porunceau sa n-o mai revad. Iesirea din coma este ca o renastere... Stiu ce crezi. Adevarul este altundeva, teama are chipuri nenumarate. Am avut nevoie de ceva timp pentru a-mi marturisi teama ca n-am sa stiu cum s-o port in visele mele, teama ca n-am sa pot fi la inaltimea lor, teama ca n-am sa le pot infaptui, teama ca, pana la urma, n-am sa pot recunoaste ca ea ma uitase. Am vrut de mii de ori s-o caut, dar, si atunci, mi-a fost teama ca ea n-o sa ma creada, teama ca n-o sa stiu sa reinventez rasul nostru in doi, teama ca ea n-ar mai fi aceea pe care o iubisem si, mai ales, mi-a fost teama sa n-o pierd din nou: asa cev...

Scrisori catre Simona Vad relatia mea cu tine ca pe un joc periculos in care in fiecare clipa risc sa te pierd si imi doresc sa te pierd deopotriva. In care..in fiecare noapte te scot din inima mea si in fiecare dimineata te gasesc acolo, la loc. Si nu mai stiu daca vreau sa fie mereu noapte, sau mereu dimineata. Nu prea-mi placea pana atunci, dar, in clipa in care m-a imbratisat, mi s-au taiat genunchii, am avut, fizic, o reactie care m-a nedumerit. Poate fiindca nu ma imbratiseaza nimeni, nimeni, niciodata? Sau poate ca are el o energie care-mi face pofta de iubit? M-as fi indragostit de oricine m-ar fi bagat in seama mai mult de un minut. De fapt, m-as fi prefacut ca ma indragostesc, pentru ca totul a fost o fictiune pe care-am cautat-o cu tot dinadinsul. Am nevoie de dragoste si inventez. Dar eu sunt un om profund, viu, sensibil si am nevoie de lucruri insemnate, definitive, dureroase, nu de minciunele colorate. Eu umblu buimaca si el pare la fel, imi sp...

Scrisori catre Alex M-ai ranit de atatea ori, incat inima mea e o rana, e durere palpitanda. Nu te mai vreau. Nu te mai astept. Nu te mai iubesc. Am petrecut o noapte cumplita. Istovita de febra si lacrimi. Dar mi-am muscat pumnii, asteptand ziua minunata pe care mi-ai promis-o, pe care ti-am cerut-o cu mult timp inainte. Cersetoare am fost, umbra ti-am fost, gheisa ti-am fost. Nici o durere din lume nu ma putea face sa nu te doresc, sa nu te caut, sa nu te chem. Am batut, cu umilinta, la portile inimii tale. Am stat cu mana intinsa asteptandu-ti iubirea, decizia, privirea, atingerea. De prea mult timp.. N-as fi avut niciodata puterea sa-ti spun ca nu pot sa te vad. Pentru tine am putut orice. Niciodata nu ti-as fi cerut si nu ti-am cerut niciodata sa amanam, sa anulam o intalnire, o imbratisare. Tu ai fost prioritatea mea. Rostul meu divin. Nordul meu. Lumina mea. Trebuie sa-mi vad de drumul meu. Trebuie sa am puterea sa fiu singura. Dar nu singura asteptand, peni...

Scrisori catre Vlad E pacat sa simti dorinta intreaga si s-o traiesti doar pe jumatate. Daca nu merg pana la capat atunci cand te doresc atat, pacatuiesc. Chiar ma ingrozesti, dar nu stiu sa-ti explic, prin niciun fel de dantelarie fantosita de metafore, de ce ma pomenesc vrand sa fii tu cel care izbeste ritmic inauntrul pantecului meu, in zona aceea care ameteste numai atunci cand ma gandesc la tine. Si de ce vreau sa fii tu cel din paharul caruia beau o gura de Jack. Si de ce…la naiba! Vreau sa te uit! Azi am fost hotarata sa nu-ti scriu. Uite, s-a facut dupa-amiaza. Cata vointa am avut!!! Pe scurt: dragul meu, fii amabil si descotoroseste-te de mine. Oricat de nefericita as parea vazandu-te strain, mi-ai face un mare serviciu. Vreau sa te uit. Te uit… N-am suferit. Delta m-a rascolit, mi-a zgariat inima pana la sange, m-a durut. Aici frumusetea e pasnica, suportabila. Cu exceptia unor sageti de gand, as fi putut sa cred ca te-am uitat. Dar a venit drumul de intoarcere si pe...