Alice Nastase - Noi suntem zeite - carte postala

Scrisori catre Simona

Vad relatia mea cu tine ca pe un joc periculos in care in fiecare clipa risc sa te pierd si imi doresc sa te pierd deopotriva. In care..in fiecare noapte te scot din inima mea si in fiecare dimineata te gasesc acolo, la loc. Si nu mai stiu daca vreau sa fie mereu noapte, sau mereu dimineata.

Nu prea-mi placea pana atunci, dar, in clipa in care m-a imbratisat, mi s-au taiat genunchii, am avut, fizic, o reactie care m-a nedumerit. Poate fiindca nu ma imbratiseaza nimeni, nimeni, niciodata? Sau poate ca are el o energie care-mi face pofta de iubit?

M-as fi indragostit de oricine m-ar fi bagat in seama mai mult de un minut. De fapt, m-as fi prefacut ca ma indragostesc, pentru ca totul a fost o fictiune pe care-am cautat-o cu tot dinadinsul. Am nevoie de dragoste si inventez. Dar eu sunt un om profund, viu, sensibil si am nevoie de lucruri insemnate, definitive, dureroase, nu de minciunele colorate.

Eu umblu buimaca si el pare la fel, imi spune ca ma iubeste si ne sarutam disperati in clipele, putine, in care ne intalnim si suntem singuri. Pare sa ma iubeasca, aproape il cred, doar ca am impresia ca am intrat din nou in jocul acela dureros, in care eu sufar stiind ca el doarme in pat cu altcineva. Eu sunt, de fapt, mereu singura, am tatuata pe inima singuratatea, iar barbatii pe care-i iubesc nu sunt niciodata liberi…

Azi noapte Alex m-a intrebat daca as vrea sa fac un copil si cu el. I-am raspuns ca da, da, cu toata fericirea din lume. Am adormit fericita, iubindu-l, hotarata sa schimb totul…Dar azi n-a venit in genunchi asa, cum promitea.N-a venit deloc. Ba mai mult, nici nu mi-a raspuns la telefon. Imi vine sa-l intreb daca s-a razgandit, daca nu cumva bause prea mult, chestii dintr-astea, dar n-o fac…I-am scris ca-l iubesc, ca visez la Balcic si la bratele lui..

Noi ne-am iubit atat de mult, incat mi s-ar fi parut imposibil sa stiu ca ne-am despartit si n-a ramas nimic din noi. Daca nu faci un copil cu un barbat pe care-l iubesti nebuneste, atunci cu cine sa-l faci?

Conform unei analize metempsihotice la indemana, constat ca intr-o viata anterioara am fost pres de pus la intrare.

Ai dreptate. Iubirea e in mine si n-am cui s-o dau. Pentru ca ei nu sunt pregatiti s-o primeasca.

Te iubesc cu disperare. Si eu o duc la fel in dragoste, ca si tine, cu zile bune si multe oropsite. Cu aceeasi senzatie ca nu ma iubeste decat in pat, ca doar trupul lui are nevoie de mine, nu si sufletul. Insa, pana si momentul in care mergem catre pat tot el trebuie sa-l stabileasca..Mai am senzatia ca ma iubeste cand se imbata. In lungile lui nopti de betie cu amicii lui, imi trimite zeci de mesaje. Si la Balcic am baut amandoi “rachi” bulgaresc, intr-o noapte – si s-a purtat ca si cum as fi fost iubirea vietii lui, altfel decat face cand e treaz. Ce ridicola sunt, toate femeile lumii se plang ca au barbati dedulciti la alcool, eu repet in gand rugaciunea: “Doamne, fa-mi-l betiv, daca doar asa ma iubeste!” Ma agat de toate astea, nici nu ma pot desprinde, nici nu sunt fericita.

Sa-ti ajute Dumnezeu sa traiesti povestea de dragoste a vietii tale, sa te iubeasca asa cum vrei tu si sa fii fericita! Ma bucur pentru tine din toata inima, ai grija nu-l speria, nu-l agasa, nu-l cicali, lasa-l sa creasca in el iubirea( apoi arde-i una peste bot sa-l naucesti, asa cum fac si ei J) – am glumit!!!

Cred ca e o reactie fireasca de aparare, e normal, nu poti iubi la infinit pe cineva care te raneste. Trebuie sa te trezesti la un moment dat. Ma tem ca iar ma imbrobodeste si iar imi da una peste ochi de plang o saptamana…Nu mai am curaj, imi tremura mainile de frica, e un monstru si il urasc.

Sunt incurcata tot mai rau cu Andrei care, in mod paradoxal, imi place la nebunie cand sunt cu el, dar il uit in clipa in care m-am indepartat si iar mi se face dor de Alex de care, iti jur, m-am despartit iremediabil. E un porc.

Pentru prima oara in viata mea chiar cred ca povestea mea cu Alex s-a sfarsit..I-am dat un ultimatum in care i-am spus ca, daca nu-mi raspunde, jur ca nu-l voi mai cauta niciodata. Si nu mi-a raspuns. Si nu m-a mai cautat. Oricum..eu stiu foarte bine cand cineva ma iubeste. Stiu sa deosebesc amagirile de adevaruri, dar cand iubesc, merg orbeste pe o directie chiar daca e atat de dureros de gresita. Alex nu m-a iubit. A avut doar simtul spectacolului pe care eu puteam sa i-l ofer. Daca m-ar fi iubit, ar fi fost acum cu mine. Dar nu, el isi vede de treburi, mereu m-a inselat, m-a mintit, m-a amanat, m-a lasat sa astept, m-a asezat in coada listei lui de treburi. Iar eu am suferit caineste, am plans, m-am perpelit.

..suprapunerile nu sunt bune, nu poti sa incerci sa asezi o iubire peste alta, ca dupa o poveste de dragoste exista o convalescenta, un doliu erotic. Sunt in doliu si sufar dupa iubirea mea pentru Alex, sunt prabusita de durere si nu pot iubi pe altcineva, pentru ca nu m-am vindecat de iubirea mea pentru el....

(Pentru Andrei)

Intind mana catre tine si nu te mai ajung, curg intre noi rauri de taceri si dintr-o data amandoi ne temem de inec. Si, uite, nici numele nu mai stiu sa ti-l spun, pentru ca toate rotunjimile lui de alint suna fals, acum, cand eu plang si tu nici nu stii, nici nu vrei sa stii, intors pe partea cealalta a imbufnarii, ca eu nu pot sa uit in secunda in care tu imi poruncesti sa uit, si eu nu pot sa inchid de una singura nici usile pe unde intra frigul, nici ranile pe care le-am capatat nemeritat.

Si ma intreb, ingrozita, daca nu cumva esti doar in mine insami, daca, insetata de dragoste, nu te-am inventat eu, acum doi ani, si te-am lasat apoi sa-mi ranesti sufletul cu nesfarsitele tale tradari, daca nu cumva totul s-a petrecut ca-n povestile acelea care ti se par fantastice, in care un om legat la ochi, care astepta sa fie ars cu fierul rosu, sfarseste prin a muri de arsurile unui cub de gheata.

Te astept oricat. Totusi, grabeste-te...