Treceți la conținutul principal

Fiecare femeie este un roman – Alexandre Jardin


N-o iubesti decat pe cea pe care vrei s-o vezi.

Suntem atat de des autorii comportamentului celuilalt!

Iubim fiinte reale sau doar parerea pe care ne-o facem despre ele?

Dumnezeule, cat e de tonic sa-ti iubesti sotia cu o inima purificata de orice trecut!

Un corp nu atrage decat atunci cand se sustrage. “Poarta-te frumos si va fi rea cu tine; loveste-o  si te va rasfata”, vechi proverb medieval.

Doua luni, alaturi de ea, m-am indoit ca pentru a obtine totul in dragoste trebuie sa ierti fara limita si sa-i daruiesti celuilalt cea mai dureroasa dintre libertati: aceea de a explora fericirea in alta parte.

..de-acum stiu cum sa recuperezi iubirea vietii tale: indepartandu-te de ego-ul tau. Nu retii cu putere decat lucrul caruia ii dai drumul la timp.

Alaturi de ea, nu sunt prea des de aceeasi parere cu mine.

Poti contesta tacerea?

..drumul cel mai scurt intre doua puncte ramane zigzagul.

Vreme de unspezece zile, usurat de orice flecareala, am putut observa ca mai degraba favorizezi comunicarea interzicand-o decat ridicand-o in slavi; caci a te obliga sa nu vorbesti are doar putin de-a face cu vidul. Si inca mai putin cu uscaciunea indiferentei. Golita de preaplinul sau de cuvinte, lumea devine atunci transparenta, ca si cum cuvantul ar impiedica dialogurile de mare anvergura. Niciodata n-am avut atat de intens sentimentul ca particip la un schimb cu cea pe care o iubesc. In vacarmul muteniei noastre, la marginea marelui suspin al oceanului, fiecare privire a lui Liberte a inceput sa conteze. Fiecare geamat valora cat un discurs incandescent. Cel mai mic lucru devenea colosal. Acolo, crutat de refuzul limbajului, in aceasta sihastrie a furtunilor tropicale, am facut cunostinta cu sotia mea. Desenand-o cu gura inchisa, am cunoscut-o mai bine. Mi-au aparut marile golfuri secrete ale sufletului sau, ca si limanurile ascunse si innamolite. Am surprins oare in ea ceea ce un sot vorbaret nu mai vede?

Pesimismul cel mai negru e uneori necesar ca sa faci sa  renasca speranta.

Inca mai cred ca fericirea e facuta din sentimente frumoase, un fel de amplificare a binelui.

Poate ca vietile noastre paralele n-au nevoie sa astepte infinitul pentru a se intalni…

Lucrurile au decurs frumos si grabit. A fost simplu, putin plauzibil, asa cum e adevarata fericire.

Adevaratul nostru caracter nu este cel pe care-l avem sau pe care-l afisam, ci acela pe care ar trebui sa-l incercam!

Sa recunoastem, cele mai bune amante ale noastre raman cele mai nocive.

…durerea recompune caracterele.

Razbunarea meschina, un pic scelerata, ofera niste senzatii care te invioreaza.

Ii ierti insa multe lucruri trase de par unei fiinte tinere ca-ti incarca bateria uzata a libidoului.

Sufocat de cultul ei, tremuram din cauza prezentei sale invizibile care nu-mi dadea pace si nu mai respiram decat neregulat. Sa traiesc astfel, invaluit in singuratate, ma dizolva.

Zdrobit de durere, am stiut pe atunci ca o pasiune decisiva, cea a unei vieti, merita toate indraznelile. Da, spun bine toate.

..realitatea se afla in corpul observat sau in ochiul care priveste?

…in ultimele luni de viata ale tatei, cand metastazele colcaiau sub pielea lui arsa de razele cobalt, mama a adus acasa un pictor, portretist abil. Ore in sir au pozat unul langa altul, dar artistul, in loc sa-i arate asa cum erau la patruzeci si sase de ani (el) si patruzeci si patru de ani (ea), i-a infatisat asa cum n-aveau sa fie niciodata impreuna: la nouazeci de ani, cocarjati de incercari, de hohote de ras si de uimiri.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tuesday with Morrie - Mitch Albom

Tuesday with Morrie - Mitch Albom For a while, we just ate like that, a sick old man, a healthy, younger man, both absorbing the quiet of the room. I would say it was an embarrassed silence, but I seemed to be the only one embarrassed. “Dying,” Morrie suddenly said, “is only one thing to be sad over, Mitch. Living unhappily is something else. So many of the people who come to visit me are unhappy.” Why? “Well, for one thing, the culture we have does not make people feel good about themselves. We’re teaching the wrong things. And you have to be strong enough to say if the culture doesn’t work, don’t buy it. Create your own. Most people can’t do it. They’re more unhappy than me—even in my current condition. “I may be dying, but I am surrounded by loving, caring souls. How many people can say that?” On this day, Morrie says he has an exercise for us to try. We are to stand, facing away from our classmates, and fall backward, relying on another student to catch us. Most of u...
Un comentariu
Citiți mai multe

Horatiu Malaele - Rataciri

Nu mi-e teama de tine, Moarte, Da`, ce-ai face tu si cum ai mai trai, De-ai avea mama si-ar muri? (Grigore Vieru) Copilaria... Cadoul pe care ni-l face Viata pentru ce vom avea de indurat. Nu cauta prietenia oamenilor cinstiti! Vei suferi de singuratate. Prieteniile trec, dusmanii raman. De fi-va... de fi-va supararea ta un punct in zare, aceasta perspectiva ma mira si ma doare, de fi-va supararea ta un pumn de cuie, aceasta rastignire ma doare si ma suie, de fi-va supararea ta perna de pat, pe care somnu-ti sta culcat, de fi-va ea, asa cum pare, o mica sau mai mare suparare, tu afla acuma, mandra mea poveste, ca daca totu-i trecator, si asta este. Dupa ce Prostia se instala confortabila in teritoriu, urma o perioada de fericita adaptare. Decalog 1. Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat. 2. Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că „numai iubindu-i poţi să-i distrugi”. 3. Rămâi modest...
Un comentariu
Citiți mai multe

Haruki Murakami - Salcia oarba fata adormita

— Salcia oarbă este aparent mică la suprafaţă, dar are rădăcini adânc  înfipte în pământ. De fapt, când atinge o anumită vârstă,  salcia oarbă nu mai creşte la suprafaţă, ci se dezvoltă numai în jos, tot mai  adânc. Ca şi cum întunericul ar fi hrana ei. ..moartea lor a fost atât de neaşteptată, încât nici nu au avut timp să conştientizeze acest lucru. Ca şi  cum ar fi urcat în fugă, fără să se gândească la nimic, treptele unor scări pe care le-au parcurs de atâtea ori şi, brusc, una din trepte s-a desprins, deschizând parcă un gol imens. ..în lumea asta sunt şi oameni care nu au parte de o înmormântare, oameni după moartea cărora nu rămâne în urmă nici un miros. Câteodată se gândea că e împreună cu el doar pentru a avea în braţele cui să plângă. „Oare nu cumva nu poate plânge de una singură şi de aceea are nevoie de mine?” — Cred că inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Şi nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lu...
Un comentariu
Citiți mai multe