Treceți la conținutul principal

Eric Emmanuel Schmitt - Visatoarea din Ostende




- La ce te poti astepta daca traiesti toata viata langa un port la capat de lume?
- Te poti astepta la o plecare? La o reintoarcere?
Irisurile ei mari cenusii se infipsera in mine. Aveam senzatia ca disting o tanguire, pe care ea mi-o dezminti cu voce ferma:
- Iti amintesti. Te astepti sa-ti amintesti. (..isi pironi ochii asupra departarilor, si se aventura staruitor in visare.)
Nu se plange niciodata. Nu, se duce la fereastra, zambeste, viseaza. In fond de trait n-o fi trait, dar a tot visat...
Te vindeci numai de ceea ce nu e important; si, din contra nu te vindeci de o iubire esentiala.
Se intampla uneori ca oameni facuti sa se inflacareze sa nu traiasca marea pasiune ce le fusese destinata, din pricina ca unul e prea tanar, celalalt prea in varsta.

Bucurie sau disperare? Bucuria ca o considera cineva frumoasa? Disperarea ca era asa doar pentru un orb?

O femeie de vis nu e cea la care viseaza o femeie, e femeia pe care o vede barbatul.

- Femeile sunt smintite. Ne ia o groaza de timp sa le deschidem ochii... Ce fericiti sunt barbatii ca natura a inventat, de dragul lor, florile...

Puterea de seductie a unui barbat nu consta in cum arata, ci in capacitatea lui de a convinge o femeie ca e frumoasa alaturi de el.
E ca saritura de la o inaltime: daca nu sari imediat, nu mai sari niciodata. Salvarea tine de inconstienta.
Interesant la o enigma nu e adevarul pe care-l ascunde ci misterul ei.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Chris Simion – Ce ne spunem cand nu ne vorbim

Poate ca una dintre cele mai simple incercari ale vietii a fost sa ne pierdem de noi insine, sa dam o scurta vacanta eului, sa ne sufocam si sa ne dam seama ca nici sa murim unul fara altul nu putem, caci pana si moartea  noastra  e in doi. Cand doua suflete se iubesc, Dumnezeu nu toarna apa doar unuia. Visele nu tin de sete. Doar ca, atunci cand doua suflete se iubesc, in adancul pamantului, acolo unde isi intalnesc radacinile, stiu adevarul. Pot sa se minta prin cuvinte, dar nu si prin respiratie sau prin privire sau prin gand. Toata noaptea mi-a ars carnea de dorul tau. O sa innebunesc asa. Nu pot fi atat de crud incat sa ma razbun pe tine pentru ca nu mi te dai si totusi…o fac mereu. Te vreau a mea. Traim de atata timp degeaba. Nu ti-e dor de aer curat? Cat mai ai de gand sa respiri mocirla? Mi-e dor de tine si am atata sete de firesc cu tine, de curat. Am gresit. Dar cine nu o face. Si oare nu tocmai pentru ca am gresit mi-e atata sete de a face un dus in suflet? S...
9 comentarii
Citiți mai multe

Tuesday with Morrie - Mitch Albom

Tuesday with Morrie - Mitch Albom For a while, we just ate like that, a sick old man, a healthy, younger man, both absorbing the quiet of the room. I would say it was an embarrassed silence, but I seemed to be the only one embarrassed. “Dying,” Morrie suddenly said, “is only one thing to be sad over, Mitch. Living unhappily is something else. So many of the people who come to visit me are unhappy.” Why? “Well, for one thing, the culture we have does not make people feel good about themselves. We’re teaching the wrong things. And you have to be strong enough to say if the culture doesn’t work, don’t buy it. Create your own. Most people can’t do it. They’re more unhappy than me—even in my current condition. “I may be dying, but I am surrounded by loving, caring souls. How many people can say that?” On this day, Morrie says he has an exercise for us to try. We are to stand, facing away from our classmates, and fall backward, relying on another student to catch us. Most of u...
Un comentariu
Citiți mai multe

Haruki Murakami - Salcia oarba fata adormita

— Salcia oarbă este aparent mică la suprafaţă, dar are rădăcini adânc  înfipte în pământ. De fapt, când atinge o anumită vârstă,  salcia oarbă nu mai creşte la suprafaţă, ci se dezvoltă numai în jos, tot mai  adânc. Ca şi cum întunericul ar fi hrana ei. ..moartea lor a fost atât de neaşteptată, încât nici nu au avut timp să conştientizeze acest lucru. Ca şi  cum ar fi urcat în fugă, fără să se gândească la nimic, treptele unor scări pe care le-au parcurs de atâtea ori şi, brusc, una din trepte s-a desprins, deschizând parcă un gol imens. ..în lumea asta sunt şi oameni care nu au parte de o înmormântare, oameni după moartea cărora nu rămâne în urmă nici un miros. Câteodată se gândea că e împreună cu el doar pentru a avea în braţele cui să plângă. „Oare nu cumva nu poate plânge de una singură şi de aceea are nevoie de mine?” — Cred că inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Şi nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lu...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe