Sweet escape...

Cand a iubi inseamna sa suferi, inseamna ca iubim prea mult. Cand aproape toate conversatiile noastre cu prietenii se invart in jurul LUI -problemele lui, gandurile lui, sentimentele lui – si aproape toate propozitiile noastre incep cu “el…”, inseamna ca il iubim prea mult. Cand ii gasim scuze pentru indispozitiile, iritarile, indiferenta sau tacerile prelungite, punandu-le pe seama unei copilarii nefericite si incercam sa actionam ca terapeuti, inseamna ca il iubim prea mult. Cand citim o carte de auto-ajutorare, dar subliniem toate pasajele care l-ar putea ajuta pe el, inseamna ca il iubim prea mult. Cand nu ne plac valorile lui, comportamentul si caracterul lui, dar le suportam, gandindu-ne ca, daca suntem indeajuns de atragatoare si tandre, va dori sa se schimbe de dragul nostru, inseamna ca il iubim prea mult. Cand relatia cu el ne pericliteaza fiinta emotionala, si poate chiar sanatatea si integritatea corporala, e deja clar ca il iubim prea mult. Daca te-ai gasit vreoda...

De ce masura iubirii este pierderea ei? De ce lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa-l auzim? "Te iubesc" sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze. Le-am venerat si eu, la randul meu, insa acum sunt o fiinta solitara, aflata pe o stanca taiata din propriu-mi trup. Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacerea, sa fie buna si modesta, sa fie doar vazuta, dar nu si auzita, nu . Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, atunci cand regulile lui se schimba intruna? Dragostea pune lumea in miscare. Iubirea e oarba. Singurul lucru de...

Nimanui nu-i trece prin cap ca barbatul cu chelie si burta intelege sa pretuiasca femeia de langa el cu disperarea celui care poate pierde ultimul tren. Trecut prin multe, cu cicatrice in suflet si dezvantajat fizic, trecut de prima tinerete el stie ca unica sansa este sa mangaie, sa asculte, sa inteleaga, sa fie atent sa deschida usa inainte ca ea sa sune. Si mangaie, asculta, intelege. Desavarseste un ritual al gesturilor care conteaza este mereu prezent gata oricand sa intinda un brat nu foarte puternic dar mereu oportun. Mai presus de orice nu cere nimic in schimb, cel putin nu in mod evident pentru ca, sa nu uitam, si el e barbat, vanator experimentat. Pe drumul de intoarcere el este bucuros si usurat ca ea si-a revenit. E vorbareata si nu mai priveste absenta pe geam Si zambeste ca in prima zi. E prea neatent ca sa realizeze inceputul sfarsitului. Pe terasa hotelului barbatul jovial, trecut de prima tinerete savureaza un cognac...Pe buza paharului este zahar... Daca pe...

Te-am amagit, amagindu-ma, si ti-am repetat de mii de ori cat de nebuneste cred in iubirea asta. Mi-am pus toata energia si toata onoarea in joc ca sa imblanzesc universul si distantele, ca sa preschimb dorinta mea profunda de dragoste intr-o mare iubire. Acum, privind in urma, altfel se asaza intelesurile. As fi intrebat mai mult, as fi cersit explicatii, m-as fi vaicarit, dar nu am avut curaj. Din politete, din frica, din prefacatorie, din rusine, am decis sa joc rol de doamna surazatoare, serena, care priveste intreaga lume de la inaltimea splendorii ei. Dar mie mi se chircise stomacul sub catarama aurie si, cand m-am intors in camera, fara sa pot sa mai mananc nimic, mi-am dat seama ca nu va iesi bine. Nu avea cum sa iasa deloc bine o intalnire care a pornit atat de absurd, desi, teoretic, o planuiseram in cele mai mici amanunte.Cel putin eu...Si mi s-a strans inima de presimtamantul amar ca voi pierde tot. Tot. Si, totusi, desi nu mai credeam, si nu mai voiam, a venit...