Sweet escape...

In general ceea ce vindeca sinele este iubirea. Fie ca este vorba despre depresie, fie ca este vorba de psihoze, tot iubirea si intelegerea vindeca. Toti avem nevoie de iubire. Iubesti un om cand iti doresti cu adevarat sa te schimbi pentru el. Dar ideal este sa ajungi sa te schimbi pentru tine. Iubirea de sine vindeca sinele. Iubirea de sine inseamna ca-mi dau ce-mi place, nu are importanta ce este bun si rau. Acest lucru face ca sinele sa mearga inainte. Omul are nevoie de ani ca sa se schimbe. Pentru el sexul, fumatul, bautul devine o necesitate si a-i lua aceasta necesitate este ca si cum l-ai face sa nu se mai iubeasca. Ceea ce-si ofera este forma lui de a se iubi, care este rea in principiu. In momentul in care i le iei se distruge sinele. Omul trebuie lasat prin proprie vointa sa renunte la nivel de sine la vicii, nu impus. Impunerea duce la frustrare, iar frustrarea duce la agresivitate…Un frustrat este mai rau decat un pacatos. Dumnezeu apreciaza la un om c...

Intai de toate, nu atinge acele. In al doilea rand, stapaneste-ti mania. In al treilea rand, niciodata, nici in vecii vecilor, nu te indragosti. Caci atunci, pentru totdeauna, acul care arata orele la ceasornicul inimii tale iti va strapunge pielea, oasele ti se vor sfarama, iar mecanica inimii se va strica iarasi. Nu-ti face griji, micutule! In viata, totul trece, sa stii! Ne vindecam intotdeauna, chiar daca ne ia ceva timp. Tu esti inca mic, n-ai amintiri, dar intr-o buna zi o sa-ti deschizi traista si o sa gasesti un crampei de copilarie. Si atunci o sa ti se umple inima de bucurie. Cantecul imi rascoleste sufletul si in tot trupul simt ca-mi ploua si e soare totodata. Mai devreme sau mai tarziu, o sa platesti cu multa suferinta intreaga bucurie care te cuprinde cand iubesti. Si cu cat vei iubi mai mult, cu atat durerea pe care o vei simti va fi mai ascutita. Vei cunoaste dorul, chinurile geloziei si ale incertitudinii, senzatia ca esti respins si ca ti se face o mare ne...

De cand ai plecat a plouat incontinuu cu pierderi de memorie iubirea ta mi-a ramas ca un frig in maduva oaselor (Ultimul Peron) Sunt zile in care ma simt  atat de singur incat din mila  moartea ma tine de mana Ce as putea construi cand in visele mele se naruiesc atatea castele de nisip? (Al patrulea deget fara mana) Trecutul a ramas ca un semn din nastere pe fiecare petec de piele (Cearsaful are propriile amintiri) Ne inghesuiam in aceeasi inima ca doua pasari intr-o coaja de ou (Doua pasari intr-o coaja de ou) In momente de singuratate si de suferinta nebuna femeia e cea mai buna farmacie de vise  (Iluzii in ambalaje de carne) Esti singurul supravietuitor din iglu cutiei mele toracice te hranesti cu vertebre si sange albastru (Mimica indoliata) Cand murim de fapt? Atunci cand nu mai avem viata Sau atunci cand sufletul isi uita limba? (Cand murim de fapt?) Distanta dintre noi e o prapastie marginea ei imi urmareste pasii sunt...

Hartia este mai rabdatoare decat oamenii. Gandindu-ma ca urmeaza sa ne ascundem, am pus in geanta cele mai absurde lucruri, dar nu regret, pentru ca tin mai mult la amintiri decat la lucruri. Nu ma potrivesc cu ei, de asta imi dau seama mai ales in ultima vreme. Ei sunt sentimentali cand sunt impreuna, iar eu prefer sa fiu asa cand sunt singura. ..ajungi sa cunosti bine oamenii abia dupa ce te-ai certat zdravan cu ei o data. Abia atunci poti sa le judeci caracterul! In fiecare zi iau pastile cu valeriana impotriva fricii si a depresiei, dar asta nu ma fereste de o dispozitie mai jalnica ziua urmatoare. Un hohot de ras pe cinste ar ajuta mai mult decat zece pastile de valeriana, dar noi aproape am uitat sa radem. Uneori mi-e teama sa nu-mi intepeneasca fata si sa-mi apara cute in jurul gurii de-atata seriozitate. Ratacesc dintr-o camera intr-alta, cobor si apoi urc scarile si ma simt ca o pasare cantatoare careia i s-au smuls aripile cu brutalitate si care, intr-un intuner...

Un peste si o pasare se pot indragosti, dar unde sa locuiasca? (proverb) …habar nu aveam ce anume este o casnicie. Facusem deja aceasta greseala inainte - intrand intr-o casnicie fara sa inteleg absolut nimic despre aceasta institutie. De fapt, ma aruncasem in prima mea casnicie, la varsta complet insuficienta de douazeci si cinci de ani, cam la fel cum se arunca un labrador intr-o piscina – exact cu la fel de multa pregatire si prevedere. Cand aveam doua zeci si cinci de ani eram atat de iresponsabila, incat probabil ca n-ar fi trebuit sa mi se dea voie sa-mi aleg singura nici macar pasta de dinti, necum propriul viitor, asa ca aceasta nepasare, dupa cum va puteti imagina, m-a costat scump. I-am cules consecintele cu varf si indesat sase ani mai tarziu, in decorul sumbru al salii de judecata in care am divortat. Fusesem si eu candva o mireasa aiurita, semanand foarte mult cu Isabel, personajul lui Adlington (Moartea unui erou), despre care se scria: “Ceea ce nu stia ea include...

Caci Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa le faca de rusine pe cele intelepte. ( Pavel,I , Corinteni,1, 27) N-ar avea niciun rost sa socotesti cate minute ai apucat sa pui deoparte astazi pentru tine, cate minute ai izbutit sa traiesti. Timpul tau nu-ti mai apartine, e incastrat in zeci de formulare si time sheet-uri. Eram prieteni de cateva luni si-mi inchipuiam ca m-am indragostit. Imi facusem o valiza de visuri romantice, bineinteles, fara a-i spune lui nimic. Cu toate ca nu a sunat, am continuat sa sper. Nu puteam sa ma desprind, inca. Eram dezorientata. Il invelisem in atatea visuri, visuri care fara el nu mai aveau niciun sens. Ma obisnuisem sa raportez totul la el - axul existentei mele. Inca nu intelesesem atunci cat de inutile, de absurde sunt inchipuirile, inca nu invatasem sa ma feresc din calea mizerabilei angoase ce urmeaza visurilor sterpe. Poate, la inceput, fiinta ta opune o oarecare rezistenta, dar incet, incet, toate gandurile, toate visuril...

Soarele a rasarit si eu stau langa o fereastra aburita de suflarea unei vieti trecute. Nu sunt un om deosebit; sunt sigur de asta. Sunt un om normal, cu ganduri normale, care a dus o viata normala. Nu mi s-a ridicat niciun monument si numele meu va fi in curand dat uitarii, dar am iubit pe cineva din toata inima si cu tot sufletul meu, iar pentru mine asta a fost suficient. Omul se poate obisnui cu orice, daca i se lasa suficient timp. Te-am tot urmarit muncind zi si noapte si trudesti atata incat abia mai ai timp sa-ti tragi sufletul. Oamenii fac asta din trei motive. Ori sunt nebuni, ori prosti, ori incearca sa uite ceva. -As vrea sa-ti pot oferi ceea ce cauti, dar nu stiu ce cauti tu de fapt. Ai in tine ceva ce ascunzi de toata lumea, inclusiv de mine. E ca si cum n-am fi impreuna cu adevarat. Te gandesti la altcineva. El incercase sa nege, dar ea nu-l crezuse. - Sunt femeie, simt lucrurile astea. Cateodata cand ma privesti, imi dau seama ca, de fapt, tu vezi pe altci...

Tot asa te cheama? Imi dau seama astazi ca sunt atatea lucruri pe care nu le stiam si resping fara incetare nesfarsirea acestui hau care ma inconjoara de cand ai plecat. Atunci cand singuratatea imi intuneca zilele, priveam adesea cerul, iar apoi pamantul, cu impresia de nestavilit ca esti pe undeva, pe acolo. Si asa a fost de-a lungul ultimilor ani, numai ca nu ne puteam nici vedea, nici auzi. Se pare ca am putea trece unul pe langa  celalalt fara ca macar sa ne recunoastem. De cand ai plecat, am citit mereu, am vizitat atatea locuri cautandu-te, cautand un mijloc de a pricepe, de a afla ceva. Si cu cat intoarceam paginile vietii, cu atat bagam de seama ca intelegerea se departa de mine, ca in cosmarurile acelea in care fiecare pas inainte te da la fel de mult inapoi. Arta se naste din sentiment. Exista o varsta la care memoria vizuala pe care le-o pastram parintilor nostri se opreste, ca si cum iubirea ne-ar interzice amintirea de a-i fi vazut imbatranind. Timpul est...