Tuesday with Morrie - Mitch Albom For a while, we just ate like that, a sick old man, a healthy, younger man, both absorbing the quiet of the room. I would say it was an embarrassed silence, but I seemed to be the only one embarrassed. “Dying,” Morrie suddenly said, “is only one thing to be sad over, Mitch. Living unhappily is something else. So many of the people who come to visit me are unhappy.” Why? “Well, for one thing, the culture we have does not make people feel good about themselves. We’re teaching the wrong things. And you have to be strong enough to say if the culture doesn’t work, don’t buy it. Create your own. Most people can’t do it. They’re more unhappy than me—even in my current condition. “I may be dying, but I am surrounded by loving, caring souls. How many people can say that?” On this day, Morrie says he has an exercise for us to try. We are to stand, facing away from our classmates, and fall backward, relying on another student to catch us. Most of u...
— Salcia oarbă este aparent mică la suprafaţă, dar are rădăcini adânc înfipte în pământ. De fapt, când atinge o anumită vârstă, salcia oarbă nu mai creşte la suprafaţă, ci se dezvoltă numai în jos, tot mai adânc. Ca şi cum întunericul ar fi hrana ei. ..moartea lor a fost atât de neaşteptată, încât nici nu au avut timp să conştientizeze acest lucru. Ca şi cum ar fi urcat în fugă, fără să se gândească la nimic, treptele unor scări pe care le-au parcurs de atâtea ori şi, brusc, una din trepte s-a desprins, deschizând parcă un gol imens. ..în lumea asta sunt şi oameni care nu au parte de o înmormântare, oameni după moartea cărora nu rămâne în urmă nici un miros. Câteodată se gândea că e împreună cu el doar pentru a avea în braţele cui să plângă. „Oare nu cumva nu poate plânge de una singură şi de aceea are nevoie de mine?” — Cred că inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Şi nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lu...