Sweet escape...

Ma leg mai ales de fiintele care n-au nevoie de mine si pe care deodata le inlantui prin cea mai puternica legatura. Sunt gata sa dau totul cui nu cere nimic, dar nu vreau sa cedez nimic cui asteapta totul de la celalalt. Despartirea este o anticipare a rupturii pentru ca ne obisnuieste cu ideea ca putem trai fara celalalt. Perspectiva ma ingrozea: blestemam cuplul care, cu mult inainte de a-ti da o siguranta, infasoara viata in jurul unei singure fiinte, si te face dependent de cele mai mici capricii ale acesteia. A iubi inseamna sa-i dau celuilalt, cu propriul meu consimtamant, o putere infinita asupra mea. Ma straduiam sa il uit: dar eram si mai nelinistita. De fiinta care ne este cea mai draga ne temem cel mai mult. Iar gelozia este doar o forma a imaginatiei terorizate care transforma in certitudine cea mai  mica banuiala. Toate aceste rani ma invatau ce este sentimentul, stiinta de care m-as fi lipsit foarte bine. Dragostea inseamna evident doua solitud...

A avea un copil e ca si cum ti-ai face un tatuaj pe fata. Inainte sa te bagi in asa ceva, trebuie sa fii absolut sigura ca asta vrei. Cumparasem casa abia cu un an in urma. Nu eu am vrut-o? Nu mie imi placuse asa de mult? Atunci de ce bantuiam noapte de noapte, jelindu-ma ca o Medee? Il iubeam si-l uram in aceeasi masura. Nu puteam sa-l trezesc pentru a-i vorbi despre suferinta mea – la ce bun? Trecusera deja luni intregi de cand incepusem sa ma destram sub ochii lui, comportandu-ma ca o nebuna, si nu faceam decat sa-l obosesc. Intr-o casnicie exista intotdeauna doua persoane , fiecare cu votul ei, cu placerile ei, cu decizii care se bat cap in cap cu ale celuilalt, cu dorinte si limite proprii. Singurul lucru mai greu de conceput decat sa plec era sa raman. Nu vroiam sa distrug pe nimeni si nimic. Tot ce imi doream era sa ma strecor in liniste pe usa din spate, fara sa provoc mare agitatie, fara urmariri, si s-o tin tot intr-o fuga pana-n Groenlanda. Ii sunt recunoscatoare oricu...

 Sculptura in mar Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele. Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. ...

Nevazatorul e mult mai performant in a gasi cai senzoriale inlocuitoare decat misteriosul care trage prea multe draperii peste viata lui, in fata celor apropiati. Semnul intrebarii este semnul evolutiei.. Tatuajul e acolo pentru ca femeia vrea sa se stie un detaliu din viata ei, e acolo pentru ca i-a picurat din suflet cerneala cu care a fost facut si durerea pe care a simtit-o i-a fost ofranda.Tatuajul cu care a ramas, chiar si dupa ce cu El…nu, e o pagina din jurnalul ei, nescris pe hartie… A rata o ocazie nu tine doar de nenoroc, ci si de explorarea insuficienta a posibilitatilor, de incapacitatea de a vedea si actiona la fel cu cei care au “prins ocazia”. Nu este un “defect de fabricatie” al celor care nu reusesc sa-si implineasca dorintele, ci mai degraba o anemie a simturilor si a pelucrarii informatiilor….Ne scapa amanuntele, operam relaxati cu “privirea de ansamblu”, dar de multe ori amanuntele sunt vitale in formularea unei impresii corecte, a unei decizii intelepte. Sa...

Zilele treceau incet, dar anii au trecut repede.. Aveam sa ma incredintez ca viata nu-i depasita de imaginatia niciunui scriitor, ca meandrele ei, ocolurile ei, ruperea atator capataie si reintalnirea lor, innodarea lor peste ani intrece orice poveste. Prinsese curaj. Vioi, indraznet, mi-a prins mana pe care o intindeam sa-mi iau biletul. La atingerea lui, m-am strans ca un arici. Clipa cand intaia oara i-am vazut mana lipita de fereastra trenului imi revenea in minte cu o forta care lasa totul in umbra. Ce mana mare! Numai atat mi se paruse atunci: mare.Abia cand l-am recunoscut m-au emotionat mainile lui si mi s-au parut frumoase, unice. Fiindca erau ale lui.Acum, tocmai fiindca erau ale lui, nu mi se mai pareau decat mari, prea mari. Devenise un strain? Mainile lui nu mai insemnau nimic pentru mine? Poate cineva sa moara asa, dintr-odata? Cu totul? De tot? Nu! Cand cineva drag inchide ochii, il iubesti si mai mult, mai disperat. Poate pe urma, cu timpul, uneori dupa ce trec ani...

Rezumatul unei povesti de iubire (Vindecare) Mi se pare ca m-am trezit din morti. A fost o moarte lunga uneori ca un vis, ca un basm, ca un joc. La inceput parca am fost legata la ochi, dusa de mana. Apoi am capatat alti ochi. Si bratele, si sufletul mi-au fost incatusate intr-un lant care parea fragil, dar care s-a dovedit cat se poate de trainic. O clipa, m-am zbatut. Viata nu se voia infranata. Am inercat sa rezist. Aripile se agitau ca ale unei pasari cu capul taiat. Apoi, nu stiu cum m-am pomenit dincolo. Aerul, mai dens, mai tare. Climatul aspru, dar si foarte dulce. Ma aflam pe marile inaltimi, pe piscurile celor putini, indragostita… Il iubesti? Ma intreaba un demon. Da, raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag… Nu mai ai ochi? Ba da. Dar il vad doar pe el. Si iti ajunge? Da, imi ajunge, bag de seama uimita. Si cu ce vezi cerul, copacii? Cu ochii lui! Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata ...

  Eu mi-am redus datoriile la una singura – aceea de a-mi pastra libertatea. Casatoria, simtul posesiei si gelozia, pe care le presupune, inrobesc spiritul. Ele nu ma vor domina niciodata. Sper ca va veni timpul cand nici barbatii, nici femeile nu vor mai fi tiranizati fiecare de slabiciunile celuilalt. Sa gasesti zori noi si posibilitati de aur, sa iubesti un suflet bogat si curajos: toti avem nevoie de asta, macar o data in viata. Aveam spirite inrudite - ne puteam spune atat de multe unul altuia doar in jumatati de cuvinte, de propozitii, sau doar printr-un simplu gest. Era napadit de ganduri. Le ura: ii rapeau linistea; erau ostile – nici posibile, nici dorite. Cu toate acestea, le primea cu bucurie. Nu, nu ma gandeam sa scriu, ci sa citesc aceste carti. Ah, munca nesfarsita a intelectualului - turnand toata stiinta asta in creier printr-o deschidere de trei milimetri in iris. Poate ca visele exprima sau dorinte, sau temeri. Sau poate pe amandoua. Se va schimba un vis pe...