Nevazatorul e mult mai performant in a gasi cai senzoriale inlocuitoare decat misteriosul care trage prea multe draperii peste viata lui, in fata celor apropiati.
Semnul intrebarii este semnul evolutiei..
Tatuajul e acolo pentru ca femeia vrea sa se stie un detaliu din viata ei, e acolo pentru ca i-a picurat din suflet cerneala cu care a fost facut si durerea pe care a simtit-o i-a fost ofranda.Tatuajul cu care a ramas, chiar si dupa ce cu El…nu, e o pagina din jurnalul ei, nescris pe hartie…
A rata o ocazie nu tine doar de nenoroc, ci si de explorarea insuficienta a posibilitatilor, de incapacitatea de a vedea si actiona la fel cu cei care au “prins ocazia”. Nu este un “defect de fabricatie” al celor care nu reusesc sa-si implineasca dorintele, ci mai degraba o anemie a simturilor si a pelucrarii informatiilor….Ne scapa amanuntele, operam relaxati cu “privirea de ansamblu”, dar de multe ori amanuntele sunt vitale in formularea unei impresii corecte, a unei decizii intelepte. Sau ne atrage un singur detaliu, care ne inhiba sau ne incanta intr-atat incat ignoram orice altceva se mai afla in “rama” aceea – asta se intampla cel ma des cand ne indragostim.
Recunoscandu-l pe Picasso intr-un compartiment de tren, un barbat il intreaba de ce nu picteaza oamenii “asa cum sunt ei”. Picasso l-a intrebat ce vrea sa spuna cu asta. Omul si-a deschis portofelul si i-a aratat o fotografie a sotiei sale. Picasso a privit fotografia si i-a raspuns: “Sotia ta e atat de mica si plata…”
Tradarile, razboaiele lumii, certurile casnice, supararile, scandalurile, actele de terorism, polemicile, criticile, supararile, razbunarile se activeaza tocmai prin aceasta diferenta colosala intre ceea ce vedem la fel, dar interpretam diferit.
Inca mai vad barbati care platesc saci de bani pe buchetoaie imense, asezate sinistru intr-un cos tovarasesc, dupa “bunul–gust” al vanzatoarei de flori. Destinatara va fi uimita de gest, dar sunt aproape sigura ca un buchet simplu, de flori de camp sau de orice flori gingase si neambalate in sinistrul celofan i-ar trezi sentimente mult mai complexe si mai sincere. Ar bucura-o gestul, ideea in sine si vederea acelor flori intr-o glastra, timp de cateva zile. Femeia aceea ar zambi cu sufletul la un buchet simplu, care sa contina, eventual, florile ei preferate.
Cred ca si barbatul ar zambi mai des daca i-am arata varianta noastra mai putin sofisticata, acel “basic” al feminitatii, care inseamna curatenia din casa si din noi, vorba blanda si nebanuitoare la orice, blandetea si grija de a-l asculta si intelege, Stiu, poate nu ne iese zilnic, dar barbatul astfel iubit ar zambi mai des…
Nici dansul nu mai pare sa aduca bucurie multor tineri – ati observat ca in cluburi toti cei care danseaza pe bit-urile dure ale muzicii moderne nu zambesc? Totul se petrece altfel, bataiala nu mai are legatura cu zambetul, pari chiar idiot, in context, daca zambesti, cel putin asa mi s-a parut cand am vazut zeci de tineri incruntati si seriosi dansand cu o mana in sus, fara zambet, doar cu o vlaga inertiala si parca venita de la acelasi cablu electric. Printre ei, doi indragostiti care se privesc ochi in ochi si-si zambesc ar parea atat de defazati, desi poate ar fi singurii care ar trai in bucurie…
Tristetea din noi nu dispare adancind-o si impregnand-o in tot ce facem, ci uitandu-ne mereu in directia opusa ei, spre bucuriile de care am uitat.
Femei inselate..Intrebarea corecta: De ce?!..
M-am intrebat de multe ori cum e mai bine sa reactionezi la astfel de furtuni existentiale, unde sa te adapostesti, ce sa salvezi mai intai de la dezastru – pe tine sau relatia?...Am renuntat de mult sa ma intreb cum sa evit astfel de situatii, caci am ajuns aproape la concluzia ferma ca nicio femeie si nicio iubire nu garanteaza exclusivitatea, adica neinselatul.
Afectiv vorbind, femeile sufera ca de o boala cumplita cand sunt inselate si inlocuite cu alta. E una din cele mai acute dureri pe care le simti intr-o viata de femeie – pana si durerile facerii au astazi leac si final fericit, pe cand inselatul lasa urme, deformeaza increderea si frumusetea unei femei, ii deregleaza mecanismul de iubire si chiar metabolismul.
N-am invatat toate lectiile din manual, dar am priceput, candva, ca a trai mereu cu panica de a fi inselata este mult mai dezavantajos decat sa traiesti linistita, plina de pasiune si iubire, pana unde se poate…
Ne privim adesea in oglinda dupa o astfel de intamplare si ne privim fetele, trupurile, ne uitam in suflet, ne uitam in gol, ne intrebam ce facem cu atatea amintiri frumoase si cum traim cosmarul care tocmai ne-a facut viata un haos. Ni se intampla adeseori sa ne amagim ca putem insela si noi, ca putem avea orice barbat ne dorim, dar descoperim – inainte de a comite fapte bizare sau imediat dupa aceea – ca fericirea nu se capata prin surogate, bucuria si implinirea nu vin imediat dupa dezastre emotionale, ci, uneori, fac mai rau. Pentru o femeie, sentimentul de vinovatie este palpabil, poate fi descris, pe cand la barbati pare sa dureze doar o clipa, aceea a rostirii cuvintelor “iarta-ma”.
Nu stiu daca promisiunea “la bine si la rau” ar trebui sa includa si inselatul, caci barbatului nu-i este rau cand insala, ci are un orgasm si o aura de barbat irezistibil in fata alteia, macar pentru o secunda aceea in care uita de femeia care-l iubeste.Doar femeii ii este rau, in toate formele lui. Si cel mai rau este cand nu intelegi de ce, cand stii ca esti femeia perfecta, macar in felul de a-l iubi, de a fi a lui si numai a lui, cand nu pricepi nicicum de ce a sarutat si-a mangaiat si a facut cu alta femeie ceea ce a facut atat de frumos cu tine…E rau cand nu intelegi unde ai gresit si ce anume l-a facut sa uite de tine si de intimitatea voastra construita temeinic si in bucurie. ..Este si mai rau cand simti ca nu mai este fericit cu tine nu pentru ca tu gresesti undeva, ci pentru ca el are mereu variante, posibilitati, cauta, vaneaza, isi incearca norocul barbateste, fara urma de moralitate sau corectitudine fata de tine.
Nici atunci cand am udat atatea servetele, si nici acum, cand traiesc iubind si find iubita, n-am stiut de ce ne insala barbatii pe care-i iubim…De ce ne spun atat de frumos cat de mult ne iubesc, chiar si atunci cand inca mai au parfumul alteia pe piele?...
Ce femeie a ramas zambind, fara nicio indoiala asupra interiorului si, mai cu seama, a exteriorului ei, dupa ce barbatul iubit a plecat cu alta? Ce barbat care a poftit la o femeie tulburator de frumoasa, dar n-a reusit nici macar sa-i atinga umbra, a ramas la fel de self-confident? …Dar cand esti batran, foarte batran, la ce te ajuta sa ai incredere in tine?...
Oare de la prea multa incredere in noi nu dispar niste sentimente si niste stari atat de umane, cum ar fi emotia, grija, dorul, teama, nodul in gat, poate chiar fluturii din stomac?...De pus pe gand…
N-am mai vazut p nimeni ca tine, jur, tu cand iubesti parca te muti in omul ala, iti vinzi viata ta dinainte pe nimic si te miri ca mereu suferi si ca niciodata nu-ti gasesti locul. Locul tau nu e in acel barbat, ci langa el…
Comentarii
Trimiteți un comentariu