De ce in anumite momente ale vietii, martorii trecutului vin sa-ti sara-n fata?
Rasfoind jurnalul, momente din viata imi trec prin fata ochilor. Eu sunt cea care le-a trait pe toate? Cum sa depeni firul atat de fragil al unei vieti fara sa-l rupi? Lacrimi din trecut mi se aseaza pe suflet. Nu, intotdeauna am acoperit lacrimile cu hohote de ras. Dar astea de-acum asculta de legea gravitatiei. Isi urmeaza drumul spre gropitele mele imaginare. Unele, in deriva, imi picura pe buze. Nici macar nu pot sa le sorb: sunt la regim fara sare.
…un doctor ceh spunea: “Viata este o boala care se transmite pe cale sexuala si este intotdeauna mortala.”
Poti sa vrei lucruri pe care nu le poti face, poti iubi lucruri sau oameni care nu iti convin.
Alte intamplari vor lua locul acestei tragedii. Cum spun francezii: totul trece, totul se destrama, totul oboseste, totul se-nlocuieste.
Sentimentele sunt multiple si dificil de separat..”Nu cunosc granita dintre flacara si foc, nu cunosc granita dintre dragoste si prietenie.”(Puskin)
Traiesti in plina confuzie. Crezi ca iubesti, cand de fapt nu e decat o dorinta. Iar mai departe oamenii isi imagineaza povesti de dragoste care nu sunt decat pasiuni. Cel mai rau lucru care ti se poate intampla este sa traiesti o pasiune distrugatoare. Cele pasagere pot fi exaltate, ametitoare. Avantajul e ca nu lasa urme cand se termina. Ai toata viata inainte ca sa capeti experienta si sa-ti formezi parerea ta. Dar nu uita proverbul: “Fii cuminte, iar daca nu poti fi cuminte, fii prudenta.”
Am relatii pasionale cu timpul. Ma iubeste, il iubesc; oboseste, obosesc si eu; se opreste, ma opresc; accelereaza, accelerez. Cateodata ma lasa sa ma cufund in raurile lui si sa culeg imagini, ca pe flori…Existenta lui e infinita daca te gandesti ca fiecare secunda contine trecutul, prezentul si viitorul.
Un fir invizibil ne uneste si ne da un sentiment de complicitate, de plenitudine, de fericire...Cand suntem impreuna, fac rezerve de dragoste.
Cand nu mai stii incotro mergi, opreste-te si uita-te de unde vii..
Cum se poate sa fii fericit cand esti nefericit? Nu inteleg. Am momente de veselie intensa, care ma inunda.
Nu ma scuturati, sunt plin de lacrimi (Cehov)
Daca vrei sa-l faci sa rada pe Dumnezeu, povesteste-i planurile tale!
In fiecare zi dispare cate ceva de pe piata. Nu stim cum, nici cand. Cei care au norocul de-a avea bunici ii trimit la coada de pe la trei dimineata. Putin conteaza care coada, numai sa gaseasca ceva. Femei cu sacosele goale traverseaza orasul in disperare, in cautarea unei cozi.
E comic: ca de obicei, vorbesc aiurea, ca sa evit sa ma gandesc la ce ma preocupa de fapt. In primul rand dragostea. De mult incerc sa aflu ce inseamna “amorul nebun”. Astazi i-am intalnit pe amandoi. Si amorul si nebunul. Se spune ca trebuie sa te temi de dorintele tale, risca sa se implineasca. Niciodata nu mi-am inchipuit ca as fi putut ajunge in halul asta. Nu ma mai recunosc. In corpul meu bantuie furtuna. Sufletul meu isi ia zborul pe un norisor cand roz, cand indigo. Capul isi pierde busola si nu mai controleaza nimic. Naufragiu in perspectiva…nebunia lui a fost mai puternica decat echilibrul meu instabil. Oare e dragoste sau posesiune?
Ca toata lumea, am suisuri si coborasuri. Dar la mine coborasurile erau mai presus decat urcusurile. Ma intreb ne putem destainui noua insine pe deplin?
George Orwell spunea: “In vremurile acestea de inselatorie universala, sa spui adevarul devine revolutionar.” In plus, sunt atat de discreta, ca de multe ori nu-mi marturisesc nici mie insumi. Memoria mea e flusturatica: se ofera celui care-i daruieste mai mult; ca fluturele, zboara din floare-n floare ca sa se hraneasca. Are adesea dorinte pasagere, care in clipa urmatoare dispar.
Am sufletul tatuat de vietile mele anterioare si de viata actuala. Dar nu stiu sa descifrez semnelele. Lipsa aceasta de cunoastere de sine ma dezamageste. Cum sa evoluezi cand nu stii cine esti? Trebuie sa ma multumesc cu putinul pe care-l stiu si sa merg mai departe.
Vor cu orice pret sa stearga trecutul. Uitand ca putem fugi de el , dar ca ne ajunge din urma in galop. E inscris in inimile si in genele noastre.
…departe de tine, destinul meu e altundeva.
Inima imi e zdrobita din toate partile, sufletul la fel. Se spune ca poti plange rauri de lacrimi. Ale mele au ajuns pana-n mare. In plus, nu ma pot destainui nimanui, ne suspectam unii pe altii.
Sunt pudica din fire, nu-mi place sa-mi arat sentimentele, dar am mare nevoie de-un umar pe care sa-mi pun capul, care in curand va exploda.
E ciudat, durerea fizica imi da ameteli, dar imi pune ideile in ordine.
Cand te-astepti la dezastre, nu esti niciodata dezamagit.
Am petrecut un moment de viata in care nu exista viitor. Drumul ales de celalalt ne era necunoscut..Intalnirea intre doua suflete, intre doua gari..Un timp nedefinit, am ramas in mijlocul strazii pustii…privindu-l cum se indeparta spre destinul lui. Al meu ma ducea altundeva.
E ciudat cum revenim adesea in locuri incarcate de amintiri; cimitire ale trecutului.
Sunt momente in care totul reuseste. Nu trebuie sa-ti fie teama, vor trece.(Jules Renard)
Hazardul este numele pe care-l ia bunul Dumnezeu cand vrea sa calatoreasca incognito. (Einstein)
Pentru mine el a existat dintotdeauna. Pentru el , eu tocmai ma nascusem, dar simteam ca ne leaga acelasi coup de foudre.
Toate femeile sunt la fel: periodic, ni se pare ca nu avem nimic de imbracat. In orice caz barbatii isi aduc rareori aminte ce purtam si cu atat mai putin culoarea hainelor.
Daca mor, mi-ar placea raiul pentru climat si iadul pentru intalniri cu cunostintele. (cardinalul Bernis)
Eram singuri pe lume. Soarta ne-a dat douazeci si patru de ore pentru luna noastra de miere. Cand timpul nu mai exista, ceasurile se opresc. Pana si inimile bat diferit. Granitele dintre spirit si materie se topesc in incandescenta fericirii. Si daca ziua de maine nu mai exista?
La capatul acestui lung tunel care a fost viata mea, zaresc o lumina care ne asteapta si care straluceste numai pentru noi. Voi continua sa lupt impotriva tenebrelor si voi invinge obstacolele oricare ar fi ele.
Ar trebui sa incerci sa fii fericit, fie si numai ca sa dai exemplu (Prevert)
Sunt pregatita. Pentru mine, iubirea nu e o povestioara, ci un poem in proza. Pentru prima oara il vom scrie in doi. Intre timp, sper ca Dumnezeu sa-mi dea zile…daca se poate, fara sa-mi ceara dobanda…si cum spunea atat de bine Toparceanu: Daca nu ne-am fi intalnit/ (Absolut din intamplare) / Tu pe altul, oarecare, / Tot asa ai fi iubit… / Si asa…ce lucru mare / Ca-ntr-o zi ne-am intalnit / Si ca-s foarte fericit / - Absolut din intamplare!
Comentarii
Trimiteți un comentariu