Treceți la conținutul principal

Alice Nastase - Noi suntem zeite - carte postala







Scrisori catre Vlad

E pacat sa simti dorinta intreaga si s-o traiesti doar pe jumatate. Daca nu merg pana la capat atunci cand te doresc atat, pacatuiesc.

Chiar ma ingrozesti, dar nu stiu sa-ti explic, prin niciun fel de dantelarie fantosita de metafore, de ce ma pomenesc vrand sa fii tu cel care izbeste ritmic inauntrul pantecului meu, in zona aceea care ameteste numai atunci cand ma gandesc la tine. Si de ce vreau sa fii tu cel din paharul caruia beau o gura de Jack. Si de ce…la naiba! Vreau sa te uit!
Azi am fost hotarata sa nu-ti scriu. Uite, s-a facut dupa-amiaza. Cata vointa am avut!!!
Pe scurt: dragul meu, fii amabil si descotoroseste-te de mine. Oricat de nefericita as parea vazandu-te strain, mi-ai face un mare serviciu. Vreau sa te uit.
Te uit…

N-am suferit. Delta m-a rascolit, mi-a zgariat inima pana la sange, m-a durut. Aici frumusetea e pasnica, suportabila. Cu exceptia unor sageti de gand, as fi putut sa cred ca te-am uitat. Dar a venit drumul de intoarcere si pedeapsa kilometrilor pe care i-am facut ultima data de-a dreapta ta. Autostrazile de-a lungul carora ti-am povestit viata mea. Evadarea din sosea pe drumul laturalnic care ducea, negeografic, la orgasm.
Noaptea mirosea a dragoste, a sperma si a refuz, a noi doi. Ca si cum nimeni n-ar mai fi trecut niciodata de atunci pe acelasi drum.
As vrea sa te mai vad. Se poate?

Stiu prea bine ca n-ai sa mai alergi niciodata noaptea sa ma intalnesti, ca n-ai sa ma mai rogi niciodata sa plec cu tine sau sa te astept…Sa nu crezi ca nu stiam ca asa va fi. Sunt o fiinta aproape luminata in ale iubirii, am citit toate marile si micile povesti de dragoste din cartile lumii, stiu ca asa se intampla. Dar eu nu pot sa joc altfel Nu pot sa ma prefac, de dragul unei urmariri eterne, nu pot sa mimez superficialitatea din dorinta de-a pastra profunzimea. E un joc barbar, pe care nu-l pot aproba. Sunt mereu gata sa schimb serile pline de verva, de flirt, de stralucire, de efervescenta, pe o dragoste amara. Neimpartasita. Chinuitoare. Stiu ca pierd. E un blestem la care consimt. Nu pot face altfel.

Te sarut. Iarasi am uitat cum arati. Daca am sa te mai vad vreodata, lucru de care incep sa ma indoiesc, am sa tresar uimita, am sa rosesc, am sa ma fastacesc. Va trebui sa te ating ca sa te recunosc.

Esti iluzia mea predilecta, esti punctul meu de sprijin, esti peretele de care-mi lipesc spatele ca sa pot sa ma apar. Stiu ca nu vrei sa fii nimic din toate astea, stiu ca nu insemn nimic pentru tine, dar mi-ar fi ingrozitor de greu sa renunt la inventia care ma tine in viata. E tot o alegere proasta. In jurul meu, mai fericitele femei isi aleg amantii dintr-o tagma dispusa sa le slujeasca cu credinta.
Eu m-am legat ca iedera de tine, de parca toate “nu”-urile raspicate pe care mi le-ai spus ar fi fost “da”-uri. “N-am sa te iubesc, n-am sa te intalnesc, n-am sa te vad, n-am sa te aud, n-am sa-ti explic, n-am sa-ti dedic”…a starnit in mine reactii mai  trainice decat ar fi putut sa nasca un juramant de dragoste pe viata.
Poate ca nu sunt facuta sa ma irosesc, dar sa ma imprastii, in mod sigur. Uneori, e singurul drum posibil catre frumusete. Ca florile uscate care nu mai dau parfum decat atunci cand le strivesti in palme.

In genunchi – dar cu deminitate! – ma intorc la tine..

Daca vreodata, in plus fata de prietenia ta pe care o pretuiesc imens, imi vei da voie sa te ating, voi fi cu atat mai fericita. Daca nu, nu am sa sufar..am sa continui sa te iubesc asa pasnic si literar. Sa te visez in culori si parfumuri. Si sa tresar din cand in cand, turbata, crezand ca am auzit grasul tau..

Stiu ca v-ati impacat. Toata lumea stie, chiar daca tu eviti sa-mi raspunzi clar. Dar eu, din cand in cand, imi duc mana la inima. Cumva, daca vreun inger ma vede, si-ti povesteste in vis despre mine, sa afli ca nu te-am uitat.

Comentarii

  1. Mă numesc Elena Branko și iubitul meu s-a despărțit de mine acum 2 luni pentru că a simțit că îl înșel cu prietenul meu de sex masculin, am încercat să-i explic totul dar el și-a plătit urechile surde, am fost devastată emoțional pentru că iubeam el atât de mult până am văzut o postare pe internet despre DR DAWN ACUNA, care ajută oamenii să-și recapete iubitul pierdut, la început m-am îndoit că este adevărat pentru că nu am crezut niciodată astfel de lucruri dar am decis să încerc, am contactat-o ​​și ea mi-a spus ce sa fac si am facut-o si apoi mi-a facut o vraja de dragoste, mi-a restabilit relatia in 48 de ore si iubitul meu a sunat si a implorat sa se impace din nou cu mine daca ai nevoie de ajutor in remedierea unei probleme intr-o relatie sau casnicie.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    Dacă vrei să vindeci orice fel de boală.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan.
    *Dacă vrei să anulezi un blestem.
    Și mai multe, contactați-o pentru ajutor: e-mail { dawnacuna314@gmail.com }
    Whatsapp: +2348032246310

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Darul Psihoterapiei - Irvin Yalom

Priveste pe fereastra celuilalt. Incearca sa vezi lumea asa cum o vede pacientul tau. Empatia este un subiect atat de la moda – barzi in voga indruga tot felul de banalitati despre a te pune in pielea altuia – incat tindem sa uitam de complexitatea procesului. Este extrem de dificil sa stii cu exactitate ce simte celalalt; de cele mai multe ori nu facem altceva decat sa ne proiectam propriile sentimente asupra celuilalt. Cu multi ani in urma am citit un articol scris de Sandor Ferenczi, un psihanalist exceptional, in care ii adresase urmatoarele cuvinte unui pacient: “Poate m-ai putea sa-mi descopar unele dintre unghiurile moarte.” Fiecare individ are o lume interioara diferita, iar stimulul are o semnificatie diferita pentru fiecare. Psihoterapia este ca un test Rorschach viu: pacientii proiecteaza in el perceptii, atitudini si semnificatii din propriul inconstient. “Introspectia este intotdeauna retrospectie.” (Satre) Cred ca este ceva obisnuit ca terapeu

Horatiu Malaele - Rataciri

Nu mi-e teama de tine, Moarte, Da`, ce-ai face tu si cum ai mai trai, De-ai avea mama si-ar muri? (Grigore Vieru) Copilaria... Cadoul pe care ni-l face Viata pentru ce vom avea de indurat. Nu cauta prietenia oamenilor cinstiti! Vei suferi de singuratate. Prieteniile trec, dusmanii raman. De fi-va... de fi-va supararea ta un punct in zare, aceasta perspectiva ma mira si ma doare, de fi-va supararea ta un pumn de cuie, aceasta rastignire ma doare si ma suie, de fi-va supararea ta perna de pat, pe care somnu-ti sta culcat, de fi-va ea, asa cum pare, o mica sau mai mare suparare, tu afla acuma, mandra mea poveste, ca daca totu-i trecator, si asta este. Dupa ce Prostia se instala confortabila in teritoriu, urma o perioada de fericita adaptare. Decalog 1. Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat. 2. Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că „numai iubindu-i poţi să-i distrugi”. 3. Rămâi modest

Ileana Vulpescu – Viata, viata, legata cu ata

Momentul cand iti dai seama ca n-ai avut pe cine sa iubesti intr-o viata inseamna inceputul agoniei sufletului, agonie ce se reflecta mai intai intr-un cenusiu amorf al ochilor – ei imbatranesc primii – intr-un rictus al gurii, pe care-ti trebuie mult exercitiu in oglinda pentru a invata sa-l ascunzi. Aceasta agonie sufleteasca se reflecta intr-o imbatranire fizica brusca. Descoperirea asta, a vidului unei vieti, te schimba de azi pe maine ca trecerea prin groaza unei catastrofe. Sangele apa nu se face, dar se face venin. O ardeau remurcarile ca daduse viata unui copil caruia, cum se dovedea, izbutise sa-i aduca doar nefericire. Singurul lucru pe care nu-l pandeau nici putreziciunea si nici hotii era ceea ce-ai vazut, ceea ce-ai adunat in suflet. Daca nu ti le mai amintestipe toate asa cum au fost, macar sa ai ce sa uiti. Sa se estompeze, sa se cufunde ca-ntr-un val de ceata, dar sa fi existat. Pe lume erau atatea surse de bucurie dincolo de fericirea pe care ti-ar oferi-o oglin