Treceți la conținutul principal

Jumatate dragoste - Raluca Oancea



Caci Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sa le faca de rusine pe cele intelepte. ( Pavel,I , Corinteni,1, 27)

N-ar avea niciun rost sa socotesti cate minute ai apucat sa pui deoparte astazi pentru tine, cate minute ai izbutit sa traiesti. Timpul tau nu-ti mai apartine, e incastrat in zeci de formulare si time sheet-uri.

Eram prieteni de cateva luni si-mi inchipuiam ca m-am indragostit. Imi facusem o valiza de visuri romantice, bineinteles, fara a-i spune lui nimic.

Cu toate ca nu a sunat, am continuat sa sper. Nu puteam sa ma desprind, inca. Eram dezorientata. Il invelisem in atatea visuri, visuri care fara el nu mai aveau niciun sens. Ma obisnuisem sa raportez totul la el - axul existentei mele.

Inca nu intelesesem atunci cat de inutile, de absurde sunt inchipuirile, inca nu invatasem sa ma feresc din calea mizerabilei angoase ce urmeaza visurilor sterpe.

Poate, la inceput, fiinta ta opune o oarecare rezistenta, dar incet, incet, toate gandurile, toate visurile, tot ce cu o clipa inainte insemna prezent, viitor, se topesc, se scufunda, difuzeaza in trecut, lasand loc pentru prea-plinul care te inconjoara, te hartuieste - un munte de senzatii, locuri, figuri noi, insolite, ce-ti navalesc pe ochi, pe urechi.

Mecanismul memoriei afective se pune-n actiune, de-abia reusesti sa mai faci ultimii pasi, esti greu, greu de atatea senzatii, greu de atatea amintiri - rasarituri, chipuri, mangaieri, nisip, valuri - si nu mai stii daca auzi, vezi, mirosi aievea ori visezi vuietul marii, briza.

Era un vis lin in care ma scufundam incet, cu mainile pe urechi, cu creierul in repaus, cu ochii agatati de figura lui.

Imi amintesc cum zaceam in pat neinsufletita, inviind de cate ori auzeam sunand, si murind iar, cand imi dadeam seama ca nu fusese el.

Profitam de clipa fara ganduri, fara intrebari: traiam, respiram acea dragoste de-o dupa-amiaza.

Pentru voi, femeile, toata mascarada asta a dragostei la prima vedere cred ca se reduce la dorinta egoista de-a gasi un corp potrivit in care sa va proiectati animusul, de-a gasi o imagine prin care sa va proiectati visurile - l-ai citit pe Jung, nu-i asa? Ei bine, iti spun eu, oricat te-ai stradui sa constrangi spiritul ala la ideea aleasa de tine, niciodata nu vei reusi sa le faci sa se suprapuna perfect.

N-ai dreptul sa critici ce n-ai trait, ce n-ai simtit niciodata. Mai intai trebuie sa treci prin toate...Trebuie sa inghiti, sa inglobezi destine. Si daca, dupa ce-ai cunoscut tot ce puteai cunoaste, alegi intelepciunea - cu atat mai bine!

Imi vorbeste...dar eu deja nu-l mai ascult, ma chinui sa inteleg de unde vine bucuria asta calma, ciudata, pe care de cateva ceasuri o simt adunandu-se in mine ca intr-o clepsidra. Sa fie exalata de el, oare? Si de ce nu?! Ar putea fi..mirosul pielii lui, ori bunaoara un soi de aura?!

Imi zambeste. In zambetul lui, pe langa complicitate, recunosc dorinta.

Zambetul lui varatic te racoreste, iti da puterea de a-l infrunta pe Maine chiar si asa, cu ochii deschisi, cu talpile tintuite de pamant: poate ca Maine exista, totusi, poate ca totul e mult mai simplu decat mi-am inchipuit, poate ca tocmai realitatea e cheia. Zambetul lui e cu totul altceva - e apasator, e amar, e lunecos. 

Dumnezeu e in Detalii...

Primavara, singuratatea doare cel mai rau.

Il privesc prin pupile, as vrea sa-l fac sa inteleaga. Dar e orb, nici macar nu banuieste. Imi zambeste..Imi zambeste asa cum zambesti celui care imparte cu tine o taina. Nu pot sa nu bag de seama cum ma cauta cu gandul, cu ochii, cu tot corpul.

..incepusem sa ma tem de puterea aceea a lui de a colora lumea.

Acum, cand sunt atat de aproape de renuntare, de-i simt gustul salciu in gura, de-i simt mirosul clocit de nisip fierbinte, acum inteleg abia ca dragostea exista.

Cat de clar, cat de simplu devine totul cand e langa mine!

..nu vreau sa stie ca-mi umple prezentul, incat mi-ar fi imposibil sa vad, sa gandesc dincolo de clipa.

Cu el nu simt timpul ca pe o patura groasa, asezata deasupra capetelor noastre, gata sa ne inabuse, ci, mai curand, ca pe-o insiruire de clipe rotunde, perfecte - bulgari de lumina, fire de nisip ce se scurg rand pe rand in clepsidra, fara a-ti lasa senzatia aceea de continuitate, de nesfarsit a zilelor de plictiseala. Sunt constienta de fiecare bataie a ceasului, imi zic: "Inca una. Poate e ultima..Profita! Respira! Traieste! Stiu ca maine, peste o ora, oricand s-ar putea sa nu mai regasesc in mine, in el puterea de a fi impreuna, Fericiti. Stiu ca pericolele ne ameninta din toate directiile. Ne ramane doar Prezentul, Clipa.

Nu e vis. Iata ca ii tin obrajii in palmele mele. Ne sarutam iar si iar, lipiti de zidul acela. Prin stomac imi urca un fluviu de porniri zanatice - as vrea sa Strig, sa Alerg, sa Plang, sa Rad in hohote - ce inunda tot mai mult, tot mai definitiv zonele acelea inalte, uscate, reci, care se cheama luciditate, self control, intelepciune.

Iata-ne jucand impreuna Scena cea Mare: E intocmai cum visam, cum imi inchipuiam: cand mangaie, El e una cu mangaierea, cand saruta, e una cu sarutul. Ma pierd, ma dizolv si eu printre mangaierile, printre sarutarile lui.In acelasi timp, de undeva, de sus, privesc atenta spectacolul fericirii mele - nu-mi dau seama bine cine iubeste acolo in iarba.. Sunt eu, ori e Ea?!...

Il privesc. Nu ma mira ca-mi poate afla gandurile inainte ca el insami sa le pot afla. Imi dau seama ca, uitandu-ma prin ochii lui, ma descopar pe mine. Acolo, in adanc, ma pot privi ca intr-o oglinda. Si ma cufund in apele oglinzii aceleia.



Comentarii

  1. Cand cititi aceste randuri, incercati sa si ascultati asta ca fond sonor: http://www.youtube.com/watch?v=htDuhRrrqO8

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă numesc Elena Branko și iubitul meu s-a despărțit de mine acum 2 luni pentru că a simțit că îl înșel cu prietenul meu de sex masculin, am încercat să-i explic totul dar el și-a plătit urechile surde, am fost devastată emoțional pentru că iubeam el atât de mult până am văzut o postare pe internet despre DR DAWN ACUNA, care ajută oamenii să-și recapete iubitul pierdut, la început m-am îndoit că este adevărat pentru că nu am crezut niciodată astfel de lucruri dar am decis să încerc, am contactat-o ​​și ea mi-a spus ce sa fac si am facut-o si apoi mi-a facut o vraja de dragoste, mi-a restabilit relatia in 48 de ore si iubitul meu a sunat si a implorat sa se impace din nou cu mine daca ai nevoie de ajutor in remedierea unei probleme intr-o relatie sau casnicie.
    *Daca vrei sa ramai insarcinata.
    Dacă vrei să vindeci orice fel de boală.
    *Dacă doriți să opriți avortul spontan.
    *Dacă vrei să anulezi un blestem.
    Și mai multe, contactați-o pentru ajutor: e-mail { dawnacuna314@gmail.com }
    Whatsapp: +2348032246310

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Horatiu Malaele - Rataciri

Nu mi-e teama de tine, Moarte, Da`, ce-ai face tu si cum ai mai trai, De-ai avea mama si-ar muri? (Grigore Vieru) Copilaria... Cadoul pe care ni-l face Viata pentru ce vom avea de indurat. Nu cauta prietenia oamenilor cinstiti! Vei suferi de singuratate. Prieteniile trec, dusmanii raman. De fi-va... de fi-va supararea ta un punct in zare, aceasta perspectiva ma mira si ma doare, de fi-va supararea ta un pumn de cuie, aceasta rastignire ma doare si ma suie, de fi-va supararea ta perna de pat, pe care somnu-ti sta culcat, de fi-va ea, asa cum pare, o mica sau mai mare suparare, tu afla acuma, mandra mea poveste, ca daca totu-i trecator, si asta este. Dupa ce Prostia se instala confortabila in teritoriu, urma o perioada de fericita adaptare. Decalog 1. Nu îţi crea o imagine falsă. Este incomodă, greu de întreţinut şi uşor de depistat. 2. Fii prietenul duşmanilor tăi. Un proverb islamic spune că „numai iubindu-i poţi să-i distrugi”. 3. Rămâi modest

Darul Psihoterapiei - Irvin Yalom

Priveste pe fereastra celuilalt. Incearca sa vezi lumea asa cum o vede pacientul tau. Empatia este un subiect atat de la moda – barzi in voga indruga tot felul de banalitati despre a te pune in pielea altuia – incat tindem sa uitam de complexitatea procesului. Este extrem de dificil sa stii cu exactitate ce simte celalalt; de cele mai multe ori nu facem altceva decat sa ne proiectam propriile sentimente asupra celuilalt. Cu multi ani in urma am citit un articol scris de Sandor Ferenczi, un psihanalist exceptional, in care ii adresase urmatoarele cuvinte unui pacient: “Poate m-ai putea sa-mi descopar unele dintre unghiurile moarte.” Fiecare individ are o lume interioara diferita, iar stimulul are o semnificatie diferita pentru fiecare. Psihoterapia este ca un test Rorschach viu: pacientii proiecteaza in el perceptii, atitudini si semnificatii din propriul inconstient. “Introspectia este intotdeauna retrospectie.” (Satre) Cred ca este ceva obisnuit ca terapeu

Ileana Vulpescu – Viata, viata, legata cu ata

Momentul cand iti dai seama ca n-ai avut pe cine sa iubesti intr-o viata inseamna inceputul agoniei sufletului, agonie ce se reflecta mai intai intr-un cenusiu amorf al ochilor – ei imbatranesc primii – intr-un rictus al gurii, pe care-ti trebuie mult exercitiu in oglinda pentru a invata sa-l ascunzi. Aceasta agonie sufleteasca se reflecta intr-o imbatranire fizica brusca. Descoperirea asta, a vidului unei vieti, te schimba de azi pe maine ca trecerea prin groaza unei catastrofe. Sangele apa nu se face, dar se face venin. O ardeau remurcarile ca daduse viata unui copil caruia, cum se dovedea, izbutise sa-i aduca doar nefericire. Singurul lucru pe care nu-l pandeau nici putreziciunea si nici hotii era ceea ce-ai vazut, ceea ce-ai adunat in suflet. Daca nu ti le mai amintestipe toate asa cum au fost, macar sa ai ce sa uiti. Sa se estompeze, sa se cufunde ca-ntr-un val de ceata, dar sa fi existat. Pe lume erau atatea surse de bucurie dincolo de fericirea pe care ti-ar oferi-o oglin