Treceți la conținutul principal

Gabriel Fatu - Sa nu te crezi Don Juan



Omul este o fiinta independenta. El se leaga sau se dezleaga de cineva prin propria lui vointa. Liberul arbitru ii apartine in totalitate fiecarui individ. Nu poti sa-i impui. Poti insa sa-i propui totul.
Singurul lucru care ma ingenuncheaza in fata unui barbat este dragostea. Sa ma faca sa ma indragostesc de el.
Pana acum indragostelile mele au fost ca fulgerul: puternice, dar n-au tinut mult. Poate de aceea incepusem sa cred ca dragostea e o gluma.
Dar nu e. E ceva chiar foarte serios. Din simplu motiv ca miza ei e sufletul omului.
Poate de aceea nu prea stiu sa ma comport cu oamenii. Poate ca n-am depins niciodata de ei.
Poate ca intotdeauna am fost propriul meu stapan, am facut numai ce am vrut eu. N-am impartit cu nimeni nimic. N-am plans pe umarul nimanui. N-am murit in bratele nimanui. Tot timpul am fost singura, iar acum ma simt ca si cum as iesi putin in lume. Apar reguli, responsabilitati, toate deodata ca o avalansa. Apare respectul, sentimentele. Tu ai mai crede, in situatia asta ca viata e generoasa?
Eu n-am stat mai mult de o luna langa nimeni. Nici nu aveam timp sa ma dezmeticesc, sa-mi dau seama c-am inceput o relatie si gata…ma plictiseam si fugeam. Nu era nimic nou. Cand ma trezeam din indragosteala, nu mai gaseam pe nimeni. Cel dupa care alergam si pentru care eram in stare sa fac orice era cu totul altcineva. Un altcineva departe de mine, mult prea departe. De-asta n-am luat relatiile in serios. De-asta am devenit insensibila si egoista. Din zeci si sute de dezamagiri..Experiente…atat. Si astfel am preferat sa raman cat mai mult singura. Nu ma mai interesa nimeni…
Dragostea presupune oarecare implicare, dependenta, responsabilitate.. lucruri care pentru mine sunt destul de confuze. Nu prea stiu cat valoreaza fiecare in parte, nu prea intuiesc nici daca ele fac sa existe dragostea…
Daca ai curaj, risti…Eu n-am de unde sa stiu daca corabia mea va pluti sau daca va ajunge la destinatie. In schimb, stiu ca te pot lasa sa urci la bord. Unde vom merge? Unde vom ajunge? Sunt intrebari cu un raspuns imposibil…Numai timpul ne va raspunde…
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Tuesday with Morrie - Mitch Albom

Tuesday with Morrie - Mitch Albom For a while, we just ate like that, a sick old man, a healthy, younger man, both absorbing the quiet of the room. I would say it was an embarrassed silence, but I seemed to be the only one embarrassed. “Dying,” Morrie suddenly said, “is only one thing to be sad over, Mitch. Living unhappily is something else. So many of the people who come to visit me are unhappy.” Why? “Well, for one thing, the culture we have does not make people feel good about themselves. We’re teaching the wrong things. And you have to be strong enough to say if the culture doesn’t work, don’t buy it. Create your own. Most people can’t do it. They’re more unhappy than me—even in my current condition. “I may be dying, but I am surrounded by loving, caring souls. How many people can say that?” On this day, Morrie says he has an exercise for us to try. We are to stand, facing away from our classmates, and fall backward, relying on another student to catch us. Most of u...
Un comentariu
Citiți mai multe

Haruki Murakami - Salcia oarba fata adormita

— Salcia oarbă este aparent mică la suprafaţă, dar are rădăcini adânc  înfipte în pământ. De fapt, când atinge o anumită vârstă,  salcia oarbă nu mai creşte la suprafaţă, ci se dezvoltă numai în jos, tot mai  adânc. Ca şi cum întunericul ar fi hrana ei. ..moartea lor a fost atât de neaşteptată, încât nici nu au avut timp să conştientizeze acest lucru. Ca şi  cum ar fi urcat în fugă, fără să se gândească la nimic, treptele unor scări pe care le-au parcurs de atâtea ori şi, brusc, una din trepte s-a desprins, deschizând parcă un gol imens. ..în lumea asta sunt şi oameni care nu au parte de o înmormântare, oameni după moartea cărora nu rămâne în urmă nici un miros. Câteodată se gândea că e împreună cu el doar pentru a avea în braţele cui să plângă. „Oare nu cumva nu poate plânge de una singură şi de aceea are nevoie de mine?” — Cred că inima fiecărui om e ca o fântână adâncă. Şi nimeni nu ştie ce zace pe fundul ei. Nu ne putem decât imagina, judecând după lu...
2 comentarii
Citiți mai multe

Darul Psihoterapiei - Irvin Yalom

Priveste pe fereastra celuilalt. Incearca sa vezi lumea asa cum o vede pacientul tau. Empatia este un subiect atat de la moda – barzi in voga indruga tot felul de banalitati despre a te pune in pielea altuia – incat tindem sa uitam de complexitatea procesului. Este extrem de dificil sa stii cu exactitate ce simte celalalt; de cele mai multe ori nu facem altceva decat sa ne proiectam propriile sentimente asupra celuilalt. Cu multi ani in urma am citit un articol scris de Sandor Ferenczi, un psihanalist exceptional, in care ii adresase urmatoarele cuvinte unui pacient: “Poate m-ai putea sa-mi descopar unele dintre unghiurile moarte.” Fiecare individ are o lume interioara diferita, iar stimulul are o semnificatie diferita pentru fiecare. Psihoterapia este ca un test Rorschach viu: pacientii proiecteaza in el perceptii, atitudini si semnificatii din propriul inconstient. “Introspectia este intotdeauna retrospectie.” (Satre) Cred ca este ceva obisnuit ca terapeu...
Un comentariu
Citiți mai multe