Sweet escape...

 Sculptura in mar Stii, noi paream c-am (re)inventat iubiea pura, adevarata. La noi parea perfect totul, in cel mai imperfect context. Ochii mei atat de indragostiti de tine vedeau cea mai frumoasa relatie dintre un barbat si o femeie, cea mai interesanta si mai seducatoare potrivire. Am ajuns la fel ca toti ceilalti. Raniti, chinuiti, macinati de intrebari, enervati de reactii…Eram femeia cea mai iubita, asa-mi spunea sufletul din tine. Erai barbatul cel mai minunat pe care l-am intalnit vreodata, cu tot ce insemni tu, cu tot ce contii, cu toate contururile tale perfecte si cu tot interiorul pe care credeam ca-l stapanesc, ca e al meu, numai al meu. Am ajuns inca o femeie ranita, dezamagita, speriata de ce urmeaza sa simta…Ai ajuns inca un barbat banal, care nu poate iubi si care mereu isi dezamageste femeia, iubind-o dupa ritualul lui de burlac prea multa vreme, laolalta cu altele. Ne moare dragostea asta minunata si nu stiu ce sa fac. Nu mai stiu cine sa fiu ca sa-ti plac. ...

Nevazatorul e mult mai performant in a gasi cai senzoriale inlocuitoare decat misteriosul care trage prea multe draperii peste viata lui, in fata celor apropiati. Semnul intrebarii este semnul evolutiei.. Tatuajul e acolo pentru ca femeia vrea sa se stie un detaliu din viata ei, e acolo pentru ca i-a picurat din suflet cerneala cu care a fost facut si durerea pe care a simtit-o i-a fost ofranda.Tatuajul cu care a ramas, chiar si dupa ce cu El…nu, e o pagina din jurnalul ei, nescris pe hartie… A rata o ocazie nu tine doar de nenoroc, ci si de explorarea insuficienta a posibilitatilor, de incapacitatea de a vedea si actiona la fel cu cei care au “prins ocazia”. Nu este un “defect de fabricatie” al celor care nu reusesc sa-si implineasca dorintele, ci mai degraba o anemie a simturilor si a pelucrarii informatiilor….Ne scapa amanuntele, operam relaxati cu “privirea de ansamblu”, dar de multe ori amanuntele sunt vitale in formularea unei impresii corecte, a unei decizii intelepte. Sa...

Zilele treceau incet, dar anii au trecut repede.. Aveam sa ma incredintez ca viata nu-i depasita de imaginatia niciunui scriitor, ca meandrele ei, ocolurile ei, ruperea atator capataie si reintalnirea lor, innodarea lor peste ani intrece orice poveste. Prinsese curaj. Vioi, indraznet, mi-a prins mana pe care o intindeam sa-mi iau biletul. La atingerea lui, m-am strans ca un arici. Clipa cand intaia oara i-am vazut mana lipita de fereastra trenului imi revenea in minte cu o forta care lasa totul in umbra. Ce mana mare! Numai atat mi se paruse atunci: mare.Abia cand l-am recunoscut m-au emotionat mainile lui si mi s-au parut frumoase, unice. Fiindca erau ale lui.Acum, tocmai fiindca erau ale lui, nu mi se mai pareau decat mari, prea mari. Devenise un strain? Mainile lui nu mai insemnau nimic pentru mine? Poate cineva sa moara asa, dintr-odata? Cu totul? De tot? Nu! Cand cineva drag inchide ochii, il iubesti si mai mult, mai disperat. Poate pe urma, cu timpul, uneori dupa ce trec ani...

Rezumatul unei povesti de iubire (Vindecare) Mi se pare ca m-am trezit din morti. A fost o moarte lunga uneori ca un vis, ca un basm, ca un joc. La inceput parca am fost legata la ochi, dusa de mana. Apoi am capatat alti ochi. Si bratele, si sufletul mi-au fost incatusate intr-un lant care parea fragil, dar care s-a dovedit cat se poate de trainic. O clipa, m-am zbatut. Viata nu se voia infranata. Am inercat sa rezist. Aripile se agitau ca ale unei pasari cu capul taiat. Apoi, nu stiu cum m-am pomenit dincolo. Aerul, mai dens, mai tare. Climatul aspru, dar si foarte dulce. Ma aflam pe marile inaltimi, pe piscurile celor putini, indragostita… Il iubesti? Ma intreaba un demon. Da, raspund vrajita, intr-un zambet in care se topesc toate bucuriile lumii. Mi-e drag… Nu mai ai ochi? Ba da. Dar il vad doar pe el. Si iti ajunge? Da, imi ajunge, bag de seama uimita. Si cu ce vezi cerul, copacii? Cu ochii lui! Si cu ce simti zapada, cum stii cat de proaspata ...

  Eu mi-am redus datoriile la una singura – aceea de a-mi pastra libertatea. Casatoria, simtul posesiei si gelozia, pe care le presupune, inrobesc spiritul. Ele nu ma vor domina niciodata. Sper ca va veni timpul cand nici barbatii, nici femeile nu vor mai fi tiranizati fiecare de slabiciunile celuilalt. Sa gasesti zori noi si posibilitati de aur, sa iubesti un suflet bogat si curajos: toti avem nevoie de asta, macar o data in viata. Aveam spirite inrudite - ne puteam spune atat de multe unul altuia doar in jumatati de cuvinte, de propozitii, sau doar printr-un simplu gest. Era napadit de ganduri. Le ura: ii rapeau linistea; erau ostile – nici posibile, nici dorite. Cu toate acestea, le primea cu bucurie. Nu, nu ma gandeam sa scriu, ci sa citesc aceste carti. Ah, munca nesfarsita a intelectualului - turnand toata stiinta asta in creier printr-o deschidere de trei milimetri in iris. Poate ca visele exprima sau dorinte, sau temeri. Sau poate pe amandoua. Se va schimba un vis pe...

Placerea cea mai mare cand calatoream cu trenul..era sa suflu pe geam pana se abureste si sa-mi desenez barbatul pe care-l voi iubi, casa in care vom locui, aripile cu care voi zbura…Emotia mea cea mai profunda azi e sa simt ca traiesc secvente din geamul aburit pe care degetul desena dorinte, nestiind ca pune intrebari… Locuiesc vis-à-vis. Te vad in fiecare dimineata gol, cu ferestrele larg deschise. Nu ma arat, caci asta te-ar face sa zambesti. Te studiez. Numar femeile pe care le porti seara si le incercuiesc pe cele care si-au castigat dreptul sa deschida fereastra dimineata. Iti stiu chipul speriat cand esti singur si te-am vazut de atatea ori plangand dupa ce-ai umilit o femeie care tocmai a plecat. Ti-am vazut toate mastile, caci intr-o zi ai lasat ferestrele deschise si la pod. Trebuie sa urci in fiecare zi treptele acelea, singur, ca sa-ti alegi cine vrei sa fii. Cred ca doar in 3 zile din ultimul an ai trait fara nicio masca. Si atunci iti venea mereu in vizita aceeasi fe...

De ce in anumite momente ale vietii, martorii trecutului vin sa-ti sara-n fata? Rasfoind jurnalul, momente din viata imi trec prin fata ochilor. Eu sunt cea care le-a trait pe toate? Cum sa depeni firul atat de fragil al unei vieti fara sa-l rupi? Lacrimi din trecut mi se aseaza pe suflet. Nu, intotdeauna am acoperit lacrimile cu hohote de ras. Dar astea de-acum asculta de legea gravitatiei. Isi urmeaza drumul spre gropitele mele imaginare. Unele, in deriva, imi picura pe buze. Nici macar nu pot sa le sorb: sunt la regim fara sare. …un doctor ceh spunea: “Viata este o boala care se transmite pe cale sexuala si este intotdeauna mortala.” Poti sa vrei lucruri pe care nu le poti face, poti iubi lucruri sau oameni care nu iti convin. Alte intamplari vor lua locul acestei tragedii. Cum spun francezii: totul trece, totul se destrama, totul oboseste, totul se-nlocuieste. Sentimentele sunt multiple si dificil de separat..”Nu cunosc granita dintre flacara si foc, nu cunosc granita din...

Omul este o fiinta independenta. El se leaga sau se dezleaga de cineva prin propria lui vointa. Liberul arbitru ii apartine in totalitate fiecarui individ. Nu poti sa-i impui. Poti insa sa-i propui totul. Singurul lucru care ma ingenuncheaza in fata unui barbat este dragostea. Sa ma faca sa ma indragostesc de el. Pana acum indragostelile mele au fost ca fulgerul: puternice, dar n-au tinut mult. Poate de aceea incepusem sa cred ca dragostea e o gluma. Dar nu e. E ceva chiar foarte serios. Din simplu motiv ca miza ei e sufletul omului. Poate de aceea nu prea stiu sa ma comport cu oamenii. Poate ca n-am depins niciodata de ei. Poate ca intotdeauna am fost propriul meu stapan, am facut numai ce am vrut eu. N-am impartit cu nimeni nimic. N-am plans pe umarul nimanui. N-am murit in bratele nimanui. Tot timpul am fost singura, iar acum ma simt ca si cum as iesi putin in lume. Apar reguli, responsabilitati, toate deodata ca o avalansa. Apare respectul, sentimentele. Tu ai mai crede, in sit...

Cea mai sigura metoda ca sa nu-ti pierzi mintile pe loc: sa-ti amintesti ca totul este ireal si asa va ramane... Mai curand mi-as da viata decat sa fiu cuiva necesar... Cand te-ai lecuit de o pasiune, ti se pare atat de absurd sa te mai aprinzi pentru o fiinta, ca nu-ti imaginezi pe nimeni care sa nu fie cufundat in deceptie. Regretul, transmigratie in sens invers, ne face sa retraim dupa dorinta viata, ne da iluzia ca am trait mai multe. De-ar fi la fel de usor sa descrii o nenorocire pe cat e s-o traiesti. Facusem cale lunga in cautarea soarelui, iar soarele, cand l-am gasit in sfarsit, mi-era ostil.In timp ce faceam consideratii nu tocmai senine, privind pinii, stancile, valurile, am simtit brusc in ce masura sunt inlantuit de acest splendid univers blestemat. Fericirea si nefericirea ma fac deopotriva de nefericit. Atunci de ce, uneori, mi se intampla s-o prefer pe prima? Din tot ce ne face sa suferim, nimic nu ne da, ca deceptia, senzatia ca ne apropiem in sfarsit de REAL...

Momentul cand iti dai seama ca n-ai avut pe cine sa iubesti intr-o viata inseamna inceputul agoniei sufletului, agonie ce se reflecta mai intai intr-un cenusiu amorf al ochilor – ei imbatranesc primii – intr-un rictus al gurii, pe care-ti trebuie mult exercitiu in oglinda pentru a invata sa-l ascunzi. Aceasta agonie sufleteasca se reflecta intr-o imbatranire fizica brusca. Descoperirea asta, a vidului unei vieti, te schimba de azi pe maine ca trecerea prin groaza unei catastrofe. Sangele apa nu se face, dar se face venin. O ardeau remurcarile ca daduse viata unui copil caruia, cum se dovedea, izbutise sa-i aduca doar nefericire. Singurul lucru pe care nu-l pandeau nici putreziciunea si nici hotii era ceea ce-ai vazut, ceea ce-ai adunat in suflet. Daca nu ti le mai amintestipe toate asa cum au fost, macar sa ai ce sa uiti. Sa se estompeze, sa se cufunde ca-ntr-un val de ceata, dar sa fi existat. Pe lume erau atatea surse de bucurie dincolo de fericirea pe care ti-ar oferi-o oglin...